Astăzi, 28 februarie, comemorăm moartea martirică a eroilor Horea, Cloşca şi Crişan împreună cu ţăranii omorâţi în 1784 în faimoasa răscoală (în jur de 1500 de persoane).
Ecourile ridicării iobagilor din Transilvania s-au răspândit în toată Europa datorită presei, broşurilor şi a operelor de artă din acea perioadă. Răscoala a fost un macro-eveniment titrat de la presa din Sibiu (Siebenbürger Zeitung), la Viena, Bratislava, Brno, Regensburg, Weimar, Frankfurt, Erlangen, Gotha, Zittau, Stockholm, Haga, Utrecht, Bruxelles, Gent, Hervé, Bouillon, Paris, Avignon, Madrid, Roma, Parma, până la Londra (The Times).
Iar personalități importante precum poetul Friedrich Schiller sau marele revoluționar francez Jacques Pierre Brissot şi-au arătat admirația faţă de Horea, cel supranumit „Rex Daciae”, adică regele Daciei.
Multă lume de azi vede o comparație clară între clasa nobiliară de atunci şi cleptocraţii de astăzi, de aceea, avem încetăţenită expresia de „baroni locali” pentru vârfurile politice din teritoriu ale sistemului cleptocratic din România.
Este evident că oamenii sistemului doresc privilegii boierești: pensii speciale, pensionări înainte de 50 de ani, salarii foarte mari, protecţia averilor acumulate, acces la putere pentru a face şi mai multe averi, prioritate în sistem pentru copiii lor etc.
Din perspectiva comparaţiei între cele două clase nobiliare, cea a secolului al XVIII-lea şi cea a cleptocraţilor de azi e foarte interesantă lucrarea revoluţionarului francez J. P. Brissot, pomenit mai sus, care în 1785, la câteva luni distanță de moartea martirică a corifeilor ardeleni, îi adresează o scrisoare deschisă împăratului Iosif al II-lea de la Viena:
„A doua scrisoare a unui apărător al poporului către împăratul Iosif al II-lea, despre reglementările sale privind emigrarea și, în principal, despre revolta valahilor [românilor]: unde se discută în profunzime dreptul de revoltă al poporului” (Seconde lettre d’un défenseur du peuple a l’empereur Joseph II, sur son réglement concernant l’émigration, et principalement sur la révolte des Valaques: où l’on discute à fond le droit de révolte du peuple), Dublin, 98 p.
Aici, gânditorul francez spune: „eu sunt cel dintâi care apăr cauza românilor sacrificați forţei în această insurecţie şi repet că vor fi sclavi şi nefericiţi.
A-i pedepsi pentru exercitarea acestui drept, înseamnă a-i pedepsi pentru că sunt oameni. Sau că tu, împărate Iosif al II-lea, eşti convins de acest adevăr sau că nu crezi încă în el. În cazul întâi nu trebuie să pierzi un singur moment ca să restitui românilor libertatea şi să le acorzi o proprietate. Dacă însă eşti de părere că trebuie să respecți uzurparea nobililor, dacă nu vrei să dispui să li se restituie libertatea, există un mijloc simplu de a face dreptate tuturor: permite românilor să emigreze…”
Cât de bine se potrivesc aceste cuvinte scrise acum 239 de ani cu logica regimului neo-comunist! Părinţii sistemului Iliescu – Brucan nu au dorit să ne restituie libertatea! Dornici de a consolida puterea cleptocraţilor în conceptul „partidului mare”, au realizat că pentru a nu avea opoziţie reală cel mai bine e ca românii care se satură de sistem să emigreze.
Dar odată începută această spirală a emigraţiei, nici măcar sistemul cleptocratic nu o mai poate controla. El se alimentează din sângele poporului român rămas în ţară şi creează iluzia că se poate schimba prin alegeri, care ascund aceeaşi pădure după noi copaci, special lăsaţi şi puşi în faţă de sistem.
În acest context al emigraţiei, al diluării sindicatelor şi societăţii civile, protestul din 10 august 2018, înăbușit în gaze lacrimogene şi bastoane este marea ridicare concentrată împotriva sistemului din ultimii 20 de ani.
O altă ridicare paşnică, democratică, civilizată este foarte greu să mai apară în viitorul apropiat…
Veşnică pomenire eroilor Horea, Cloşca şi Crişan!
prof. Florin I. Bojor