Mitropolitul Andrei a sfințit Biserica ce poartă hramul Sfântul Ilie, situată peste Podul Budacului. După 15 ani de la punerea pietrei de temelie, lucrările au fost finalizate. Credincioși din tot orașul au participat la sfințirea Bisericii, după care soborul de preoți a oficiat Liturghia în foișorul de vară.
După 15 ani, preotul Mileșan participă la Sfințirea Bisericii pe care a ctitorit-o și exclamă: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile tale și niciun cuvânt NU este de ajuns spre lauda minunilor tale!”
„Îmi revine această plăcută sarcină de a mulțumi întâi de toate Bunului Dumnezeu că ne-a cinstit astăzi cu o zi minunată. Această sfântă zi pe care Bunul Dumnezeu a rânduit-o pentru parohia noastră rămâne de neuitat: ziua de 23 iulie, prima duminică după sărbătoarea Sfântului și marelui prooroc Ilie Tesviteanul, zi în care Mitropolitul Andrei să pun sigiliul terminării acestei sfinte biserici. Acum și în acest moment putem spune și să declarăm că biserica este gata. Mulțumirea pe care o datorăm bunului Dumnezeu ne ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să înțelegem cuvintele : Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile tale și niciun cuvânt NU este de ajuns spre lauda minunilor tale!
Bucuria pe care o simt și o trăiesc astăzi este că am și avem în acest sobor de preoți doi fii care ne urmează la Sfântul Altar și care slujesc împreună cu noi la acest altar. Și dacă mai adaug la bucurii pot să spun că prin bunăvoința și hotărârea Înaltpreasfinției voastre, în această Sfântă Biserică funcționează un serviciu pentru Asociația Surzilor, pentru care ați hotărât să fie hirotonit fiul nostru Vasile Cătălin, care se ocupă de această comunitate aș numi-o… a celor surzi, Centru pe care îl au Sugălete așa cum o cunoaștem fiecare dintre noi… iar în ce privește partea religioasă, spirituală este aici, la Sfânta Biserică!” – a declarat părintele Constantin Mileșan.
Preotul Constantin Mileșan a primit Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei!
Protopopul Vidican: „Am mai spus, Înaltpreasfinția Voastră, că părintele Mileșan este unul dintre cei mai harnici preoți din generația noastră. A încărunțit construind, târnosind și sfințind biserici și case parohiale. Înaltpreasfinția Voastră, pentru osteneala părintelui Constantin și pentru jertfa familiei și fiilor lui, propunem să-i acordați cea mai mare distincție pe care o acordați unui preot de mir: Crucea Transilvană!”
Cătălin Mileșan (fiul preotului-paroh) a primit brâul albastru și a fost ridicat la rang de sachelar!
Cu ocazia sfințirii bisericii, fiul părintelui Constantin Mileșan a primit rangul de sachelar. Cătălin Vasile Mileșan este preot misionar și responsabil cu persoanele cu deficiențe de auz.
Preotul paroh a mulțumit tuturor celor implicați în ridicarea acestui lăcaș de cult și a casei parohiale și a oferit diplome de aleasă cinstire părintelui Lucian Mileșan și principalilor donatori: familiei Grigore și Melania Chiorean, Gavril Ursa, Alexandru și Olimpia Sălanță, ing. Radu Turți, Nicolae Rus, Doroftei Hedeș, Grigore Sabău, Ioan Moldovan, Augustin Ambrușan, Aurel Țâra, Ilie Gușă, Iulian Filip, Ioan Raboca, Ștefan Silaghi, Marius Negrea, Nelica Patca, Ioan Marian Mileșan, Neli Gabriela Crețu și doctor Iosif și Mihaela Dugeniuc.
Primarul Ovidiu Crețu a lipsit de la eveniment, dar în schimb au fost prezenți prefectul Ovidiu Frenț, președintele CJ, Radu Moldovan și vicepreședintele CJ, Vasile Puica.
La final, credincioșii au putut admira pictura bisericească și au intrat în altar, acest lucru fiind permis în zilele de sfințire a bisericilor.
CLICK pentru mai multe poze!
Celor care si-au serbat recent ziua onomastica de Sf. Ilie, li se cuvine drept dedicatie si poezia „Balada lui Ilie de la sculărie” de Adrian Păunescu:
Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n v oie, le făceau pe toate.
Vizitând străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameş, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
şi era şi dânsul foarte fâstâcit,
neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.
Dar ca orice papă, a găsit un drum
Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Observând acestea, cei îndrituiţi
care mersul lumii zilnic îl veghează
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.
Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.
“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă ?”
“Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă.
A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie !”