Arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului și-a lansat la Bistrița cea mai recenta carte a sa, intitulată: „Fiule, m-am vrut să-ți fiu candelă de ceas târziu…!”  Acest eveniment a fost organizat de Biblioteca Județeană prin preotul Ioan Pintea.

Cartea a fost scrisă în amintirea Mitropolitului Bartolomeu și a părintelui Tudor (fiul duhovnicesc al arhimandritului Cobzaru, care a decedat într-un accident de mașină! ). Biserica Sfinții Trei Ierarhi a fost arhiplină la evenimentul de aseară. La eveniment au fost prezenți preoți ai protopopiatului, prefectul județului Ovidiu Frenț, Radu Moldovan președintele Consiliului Județean și viceprimarul Cristian Niculae.

 

 

Dumitru Cobzaru l-a evocat pe Mitropolitul Bartolomeu și câteva momente-cheie din viața Bisericii Ortodoxe. În deschidere, autorul a făcut o scurtă istorie a momentului în care Bartolomeu a fost propus să devină patriarh al României, dar a refuzat această demnitate. Se întâmpla în 1990, imediat după Revoluție, iar propunerea venea din partea celor care conduceau destinele țării la acea vreme (e vorba de Ion Iliescu, dar Dumitru Cobzaru s-a ferit să-l nominalizeze).

Ilie Cleopa a refuzat de asemenea propunerea de a prelua conducerea administrativă a Bisericii. Funcția de patriarh i-a fost propusă și lui Sofian Boghiu, care a refuzat și el. Într-un final, Teoctist a revenit pe poziție și a fost Patriarh al României. Aceste lucruri sunt menționate în Memoriile scrise de Bartolomeu Anania.

Cartea este un dialog continuu cu Tudor, fiul său duhovnicesc, dar și o evocare a Înaltului Bartolomeu, cel care i-a influențat viața arhimandritului Cobzaru!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Tudor, pe care-l veți găsi în această carte NU a fost clădit doar de mine într-un anume fel sau până într-un anume punct. Tot la fel m-a clădit și el pe mine. Există acest dialog despre care vorbea domnul Nușfelean. Nici nu vă puteți închipui dragii mei că noi suntem chip și asemănare unii altora. Suntem persoane dialogice și devenim chip și asemănare unii altora. . Așa ne-a făcut Dumnezeu: chip și asemănarea Lui și noi ca să ajungem chip și asemănare Lui trebuie să fim chip și asemănare unu -altuia, precum sunt persoanele Sfintei Treimi! De aceea vă dăruiesc această carte care să avem un dialog continuu și permanent, dialog care cred eu că se va continua în Împărăția lui Dumnezeu.
Am spus la un moment dat și dacă l-am pomenit pe Tudor și d-voastră ați pomenit de mai multe ori pe Înaltul Bartolomeu. Mai ales când în lumea noastră se întâmplă nedreptăți: Ei, dacă ar fi fost Bartolomeu, ce-ar fi zis? Am spus și o spun și acum în încheiere: dacă ne gândim și-l amintim adesea, măcar atât: să-și aducă aminte el de noi! Mulțumesc!” a conchis Dumitru Cobzaru.

Grupul Doinița și Cornelia Ardelean Archiudean au susținut un moment artistic și au interpretat câteva cântece religioase, dar și o variantă pentru „Cântă cucu bată-l vina!”

 

 

Cartea scrisă de arhimandritul Dumitru Cobzaru a fost lansată și în Spania, într-o ediție bilingvă, tradusă de lec.univ.dr. Diana Moțoc!

 

 

 

Diana Moțoc a făcut o introducere în care a descris cartea cartea lui Cobzaru care amintește „despre lectura indispensabilă a Sintei Scripturi și despre Sfintele Taine, despre post, spovedanie și împărtășanie, despre ascultare și sfințenie, despre a face voia Domnului și despre înțeleptul echilibru între lăsarea în voia domnului și conlucrarea cu Dumnezeu. Citez: harul lui Dumnezeu face totul dar fără tine, NU poate să facă nimic.”

Întâlnirile lui Cobzaru cu Înaltul Bartolomeu!

„Autorul ne împărtășește de pildă cum IPS Bartolomeu se bucura de răsfățul unui apus de soare după o zi de muncă la diortosirea Bibliei la Mănăstirea Nicula și unde afirmă că i-a lăsat culturii, opera sa iar Bisericii, viața. Iar în corespondența cu fiul său duhovnicesc, ne dezvăluie într-un gest de imensă generozitate cu sensibilitatea, profunzimea și delicatețea mărturisirii, a convorbirii personale, dar și cumințenia și echilibrul căii cele mai înalte de viețuire. ” – a spus Diana Moțoc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ioan Pintea: Există o formulă în ritualul hirotonirii. Ierarhul îl întreabă pe cel care este hirotonit: câți suntem credincioși? Și cel pregătit pentr hirotoire răspunde: toți suntem credincioși. Întreb și eu: câți suntem cititori? Toți suntem cititori, dar cred că cel mai aprig cititor al acestei cărți este lector universitar  doctor Diana Moțoc.

 

 

Olimpiu Nușfelean: „Dialogul rămâne deschis și va fi fructificat în alte dialoguri duhovnicești și în alte cărți pe care le așteptăm cu interes!”

„Socializarea pe care o facem cu ajutorul internetului este de fapt o socializare artificială. Ne-am câștigat o libertate, dar această libertate este definită foarte bine de părintele arhimandrit atunci când spune în carte că omul a devenit liber, dar înțelege să fie liber fără Dumnezeu, și-atunci fiind liber față de Dumnezeu e liber și față de ceilalți și pierde simțul comunității și al comuniunii. Ceea ce mi s-a părut interesant este aceea că autorul face cultul relației dintre duhovnic și fiul înduhovnicit. Ce face această relație? Reface de fapt continuitatea pe care o pierdem în viața obișnuită! Dialogul rămâne deschis și va fi fructificat în alte dialoguri duhovnicești și în alte cărți pe care le așteptăm cu interes.” a zis scriitorul Olimpiu Nușfelean.

 

 

La final, credincioșii au primit câte o carte GRATIS din mâna arhimandritului Cobzaru, iar la ieșirea din biserică, credincioșii au putut servi un pahar de suc, o prăjitură sau cozonac. Însoțit de câșiva preoți, arhimandritul Cobzaru a coborât scările bisericii spriinit în toiagul de arhimandrit și a binecuvântat credincioșii.