Festivalul „Nunta Zamfirei” este un brand înregistrat al managerului Dorel Cosma, motiv de dispută pe vremuri între el și Sandu Pugna, care are și el o fundație „Nunta Zamfirei” și un festival intitulat „Pană de Păun”. Pe numele lui Coșbuc s-a bătut și Pintea, cel care a botezat de urgență denumirea Bibliotecii Județene cu numele poetului și i-a produs scrâșniri de dinți lui Dorel Cosma, care a brevetat mai înainte, Casa de Cultură cu numele poetului din Hordou.

Trecând de numele mici ce se bat pe numele mare, fiecare din cei amintiți își vede în taină de manageriatul său și are propria rețetă de evenimente finanțate de la Stat.

Dorel Cosma a ajuns la a XX-a ediție a Nunții Zamfirei, un festival care i-a adus notorietate și care a fost pe placul lui Vasile Moldovan cel care l-a uns director la Casa de Cultură, dar și a lui Crețu, care l-a întreținut din bugetul local pe Cosma cu tot cu festival și agendă electoralo-culturală). În schimbul bugetului fabulos, Cosma le-a închinat deopotrivă mici momente de glorie electorală.

Iată punctual, câteva detalii de ESENȚĂ care destramă pe loc mitul unui festival mondial, cică, dar care colcăie de amatorism și de spoială UTC-istă!

1. Absolut toate ansamblurile prezente au fost trupe de amatori: (Spania a venit cu un grup de excursionisti de la 3 ani la 70 de ani). Dacă NU erau pensionari, dansatorii “internaționali” erau adolescenți cu acnee, culeși de prin cercurile non-vocaționale ale unor gimnazii sau licee. Costumele ieftine îi trădau pe mulți dintre artiștii veniți în concediu.

2. Scena croită la repezeală de angajații lui Cosma părea desprinsă din festivalurile câmpenești. Păi, când ai 80.000 de lei buget, faci ceva autentic, original, nu pui scaune de plastic acoperite cu pături țărănești și cu candelabre baroce MADE in CHINA.

3. Titlurile onorifice ale lui Cosma, luate la apelul bocancilor. Director cu doctorat în jurnalism susținut în Chișinău și, chipurile profesor universitar la o școală ce s-a desființat și unde s-au școlarizat angajații centrului cultural, transformați în referenți culturali la fără frecvență. Este vorba de  Universitatea Română de Ştiinţe şi Artă „ Gheorghe Cristea” Bucureşti – o școală-fantomă pentru non-vocaționiști.

4. Vrăjeala ecumenică din fața Panteonului, care are loc periodic cu acordul preotului Feier, care de asemenea NU deține titlul de profesor și cu acordul tacit al protopopului Vidican, deși au loc grav abateri canonice la așa-zisa comuniune creștino-mahomedano-iudaică.

5. Amestecul muzicii clasice cu etno-folcorul promovat prin acest festival. Prima zi a fost ghiveci de muzică clasică, cu folclor. Nunta lui Figaro vs. Nunta Zamfirei.

6. Banderola de “President” care-i brăzda pieptul managerului Dorel Cosma iarăși pare un element kitchos și de prost-gust. Titulatura de președinte al I.G.F – care e de fapt o cloacă de mini-masoni ce promovează cultura și oferă excursii de lux unui cerc restrâns de pensionari.

7. Lipsa de creștere: în 20 de ani, Nunta Zamfirei a schimbat scena, data desfășurării și costumele lui Cosma. În rest, e același fiasco, fără a se vedea o evoluție în acest sens.

8. Lipsa personalului cultural care să împrospăteze aerul îmbâcsit de folclor pe sunete de orgă electronică. S-au preferat copiii în tricouri, cu ecusoane la gât, responsabilizați să supravegheze grupurile prezente.

9. Lipsa unor sponsori care să-și facă imagine cu acest festival denotă clar amatorismul din jurul Nunții Zamfirei.

10. Dezinteresul televizunilor naționale în a transmite un festival de acest gen e o altă dovadă că Nunta Zamfirei e de fapt un festival gogonat.

Popa Pomohaci și Aurel Tămaș au salvat programul lui Dorel Cosma, care de 20 de ani a bătut pasul pe loc. În afară de alternanța costumelor deținute de acesta, totul e liniar și neputincios.

Viesparul culturii citadine ar trebui scuturat de cei care intoxică și spoiesc anual un sistem ce căpușează legal bugetul public și respinge din start orice deschidere spre autentic.

De admirat cum minciuna e întreținută artificial în presa locală și cum reușește Cosma să facă slalom printre audituri și să-și păstreze imaginea neatinsă, deși se scaldă într-o cloacă mizeră de risipit banul public, în numele unui festival asemănător cu cele prin care Ion Iliescu adormea opinia publică, instaurându-și dictatura FSN prin anii 90.

Citește și: http://www.ziardebistrita.ro/s-o-s-opriti-risipa-vezi-cati-bani-se-cheltuie-vara-asta-pentru-spectacole-de-circ-pe-pietonal-te-sperie-suma/