Tovarășe Ovidiu Crețu, tovarășe Radu Moldovan
Noi, șoimii Bistriței am vrea ca peste-un an
Cu piepturile pline, s-aveți deplin curaj
Și laolaltă toți s-aveți făcut bagaj.

Cu umede priviri vom mulțumi fierbinte
O Bistriță întreagă lăsați fără-cuvinte.
Nu fie în zadar a tinerilor rugă,
De nu va fi așa… v-om pune noi pe fugă

Murit-a Ceaușescu și-a renăscut în voi
Cântarea României la Bistrița e-n toi
Cu gesturi inutile și chefuri de prost-gust
Ce ironie cruntă: să fie-n August…

În 23 a lunii, cum altădat’ a fost
Și-n Timișoara tineri, murit-au fără rost?
Cu rânjete de hiene v-ați reîntors năluci
Rugați-vă NU vie măcelul de atunci.

La tunetul istoriei NU vreți să luați aminte…
Trăiește-n veci partidul prin lideri fără minte.
La voi e fără preț a morților cuvânt
O Epocă de Aur c-un trist deznodământ…

O retrăim acum. Doar fețele-s schimbate
E comunismu-n toi, acum e fără fapte
Spectacole pe scenă, medalii și mascote
Bătăile din palmă ascund doar hohote…

E haos peste tot, voi ziceți că e bine
Partidu’ e în toate și vouă vă convine
Aceeași la putere și azi și mâine-n veci
Rotiți aceleași cadre, ce gașcă de zevzeci!

Cu masca pusă în umbră, șed tinere paiațe
De-acuma se gândesc puterea s-o înhațe
Aceleași mutre tâmpe… spahiii lui Oltean
Vor Bistrița să aibă, primar: un mânz troian.

Orașul vă iubește? Orașul v-ar linșa!
Când rânduri la tribună, făloși v-ați afișa
Să piară comuniștii și neam de neamul lor
Destul batjocorit-au acest genial popor.

E jertfa pentru țară, ofrandă pentru neam
E preț să devenim… oraș european.
Că ăștia la putere ce-au știut, atât ne-au dat
Sub masca libertății… un comunism mascat!