Lucrările de restaurare a podului de lemn peste râul Sălăuța din localitatea Coșbuc se apropie de final, potrivit companiei SC Someș Top Grup SRL, cea care s-a ocupat de partea de proiectare.
”Acest pod cu două deschideri în aliniament, asigură legătura între DN17C și DC IA. Podul are două deschideri de 17,35 m, beneficiază de acces pietonal și pentru biciclete. Lungimea totală a podului este de 36,81 m. Reabilitarea acestuia se realizează prin conservare, fără a modifica forma inițială, păstrând autenticitatea acestui monument istoric”, au precizat reprezentanții SC Someș Top Grup SRL.
Podul din Coşbuc, o bijuterie arhitecturală din lemn, putea să se prăbuşească în orice moment datorită stării avansate de degradare în care se afla și a faptului că autoritatea locală nu beneficia de suma necesară reabilitării și restaurării acestui monument istoric din categoria A.
Reprezentanţii administrației locale din Coşbuc au făcut în repetate rânduri solicitări către Ministerul Culturii pentru a obţine finanţarea necesară consolidării şi reabilitării podului de peste râul Sălăuţa, care este folosit şi în prezent de către localnici şi care atrage atenţia turiştilor care ajung în această comună, unde se află și Casa Memorială ”George Coşbuc”. În cele din urmă, obiectivul a fost inclus pe lista de investiții finanțate prin Programul Național de Restaurare și, în anul 2022, a beneficiat de o finanțare de 3,2 milioane lei pentru execuția lucrărilor.
Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, în zona Năsăudului sau Poarta Transilvaniei, în a doua jumătate a secolului XVIII au fost construite peste 15 poduri de lemn acoperite pentru a fi utilizate de către Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr. 17, de la Năsăud.
Podurile de lemn grănicerești – construite în stil tirolez – sunt monumente arhitecturale valoroase, ce păstrează elemente de construcție și îmbinări din lemn care erau folosite în tehnicile de construcție ale vremii.
Podul peste Sălăuța din localitatea Coșbuc este diferit de celelalte prin suprastructură, mult mai complexă şi mai dezvoltată în înălţime, datorită „popilor” şi zăbrelelor care îi susţin. Acoperişul este în 2 – 4 „ape”, iar pereţii laterali sunt înfundaţi cu scânduri. La unele poduri năsăudene, pereţii laterali sunt prevăzuţi cu un număr variabil de deschideri, numite impropriu “ferestre”, pentru a lăsa lumina să pătrundă în incinta podului.