Primele zile ale vacanței de vară i-a dus pe câțiva elevi ai Colegiului Național Andrei Mureșanu tocmai la București, acolo unde au avut posibilitatea să descopere Palatul Parlamentului sau Casa Poprului, un obiectiv turistic emblematic pentru Capitală, care este a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon.

Ghidul elevilor de la CNAM în vizita lor la Palatul Parlamentului a fost tocmai un deputat bistrițean – Cristina Iurișniți.

”Astăzi am deschis porțile Parlamentului pentru un grup de 60 de liceeni între 14- 16 ani de la Colegiul Național Andrei Mureșanu din Bistrița. O lecție de democrație, prin accesul în sălile impozante ale Camerei Deputaților cu explicații, cifre, de la Plen până la Sala grupului Parlamentar USR. Deputați pentru câteva minute și cu Constituția României explicată pe întelesul lor în dar, liceenii mi-au reconfirmat ceea ce știam foarte bine ca profesor de peste 20 de ani … că totul pornește de la Educație! Dacă Educație nu e, nimic nu e!” a scris pe pagina personală de pe o rețea de socializare deputatul Cristina Iurișniți.

Pornind de la o idee mai veche, clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceauşescu într-o perioadă cu mari privaţiuni economice. Tendinţa dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele centrale ale statului,  iar pe de alta, Ceauşescu îşi dorea o locuinţă sigură din punct de vedere seismic, care să reziste şi unui eventual atac nuclear.

Din punct de vedere arhitectural, Palatul Parlamentului este una dintre cele mai controversate clădiri din România: Anca Petrescu (arhitectul-şef a clădirii, care la numai 28 de ani a câştigat aproape toate concursurile organizate de Ceauşescu pentru realizarea clădirii) o identifica cu Palatul Buckingham din Londra şi Palatul Versailles din Franţa, iar arhitecţii vremii cu „micul Phenian”, având un stil eclectic, încărcat de elemente contradictorii.

Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu  aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între anii 1984 – 1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie.