Pentru noi, unioniştii, 20 mai 2018 este o zi neagră: ziua eşecului de la Chişinău. Nu e atât de grav că am fost înfrânţi în alegerile anticipate pentru Primăria Chişinăului, cât e de grav ce s-a întâmplat cu mişcarea unionistă în ultimele două luni. Iar rezultatul e clar: liderii unionişti sunt cei mai mari duşmani ai realizării unirii dintre Rep. Moldova şi România!
În 25 martie 2018 eram alături de grupurile de bistriţeni şi alte zeci de mii de români patrioţi în Piaţa Centrală din Chişinău la Marea Adunare Centenară. Se simţea dragostea frăţească şi ambiţia de a contribui fiecare cum poate şi cât poate la realizarea viitoarei uniri dintre Rep. Moldova şi România. Lucru mărturisit în articolul: La Chişinău am învăţat că Unirea dă Speranţă!
Nici nu am ajuns bine acasă în Transilvania la Bistriţa că băutura puterii şi a setei de mărire i-a şi îmbătat pe cei de pe scenă: pe Traian Băsescu, pe Constantin Codreanu şi cel mai ciudat, pe omul în care aveam cea mai mare încredere: pe prietenul meu George Simion. Dar nici basarabenii din mulţime nu s-au lăsat lucizi, ci şi-au continuat beţia puterii: Mihai Ghimpu şi Valeriu Munteanu la care s-au alăturat Vasile Costiuc şi Alexandra Can.
În aproape două săptămâni săbiile celor 4 tabere erau ascuţite şi scoase din teacă. Ca mulţi alţi unionişti am rămas oripilat de ce se întâmplă. Când am reacţionat, întrebându-mă: Cum vom câştiga Primăria Chişinău cu 3 sau 4 candidaţi unionişti? Am şi fost exclus din grupurile unioniste ale lui Constantin Codreanu şi George Simion. Mai mult, George Simion de cataramă cu Traian Băsescu ne-au anunţat: Constantin Codreanu e candidatul Mişcării Unioniste. Dar ceilalţi 3 ce sunt, bolşevici? Normal, „salvatorii” ştiau mai bine decât noi, prostimea, ce trebuie şi cum trebuie făcut ca ei să facă unirea şi să intre cât mai repede în cărţile de istorie.
Tembelizarea a continuat apoi cu un soi de referendum – sondaj din care noi, unioniştii, cum era normal am câştigat: chişinăuienii vor unirea, chiar şi o treime dintre ruşi vor unirea. Manipulare? Minciună? Ce mai contează, acum ne înnebunim să strângem 1 milion de semnături pentru Unire. Totul pentru unire. Până şi hârtia igenică e pentru unire…
Încă nu ştim la ce Referendum să folosească acele semnături de vreme ce Parlamentul României şi majoritatea Primăriilor şi Consiliilor Locale şi Judeţene din România au spus clar şi răspicat: România vrea unirea cu Republica Moldova! Iar modalitatea e arătată în Declaraţia Parlamentului României: „România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova”.
Mai mult de atâta ce să facă România la nivel legislativ? Dacă ar desena în Constituţia României inimioare de iubire pentru Republica Moldova, tot nu e suficient, atâta timp cât majoritatea fraţilor basarabeni nu ne vor! Vor ajutoarele noastre, vor paşapoartele noastre, dar nu vor să fim o singură ţară! Deci, nu e de lucru în România, e de lucru în Rep. Moldova!
Cum să explicăm asta clanului de salvatori: Simion – Codreanu – Băsescu?
Realitatea a fost arătată, ieri, 20 mai 2018, când nu Dodon, Plahotniuc, Maia Sandu ne-au învins, ci minciuna, manipularea şi dezbinarea dintre unionişti a făcut ca Salvatorul Constantin Codreanu să primească 5%, Salvatorul Valeriu Munteanu să primească 4%, iar ceilalţi 2 salvatori să fie votaţi doar de familie şi prieteni. În total unionismul la Chişinău e de 10%.
Şi atât este foarte mult, însă cu asemenea „salvatori” eşecul e garantat!
Prof. Florin I. Bojor