Ziua Imnului Național al României, sărbătorită anual la data de 29 iulie, a fost marcată și la Bistrița, la statuia poetului Andrei Mureșanu din Piața Centrală, printr-o ceremonie militară și religioasă la care au luat parte oficialități locale și trecători.
Manifestările dedicate Imnului de stat al României au debutat cu acordarea onorului militar, după care a fost rostită o rugăciune pentru binecuvântarea și protejarea poporului român.
Ulterior, prefectul județului Bistrița-Năsăud, Teofil Cioarbă, și primarul municipiului Bistrița, Ioan Turc, au transmis câte un mesaj cu ocazia acestei zile.
”Astăzi e un moment în care aniversăm Ziua Imnului Național în orașul Imnului Național, un eveniment care pentru noi, bistrițenii, are o deosebită importanță. În intervenția mea de astăzi vreau să mă rezum doar la un citat al poetului județului Bistrița-Năsăud George Coșbuc care spunea: Fără îndoială, Andrei Mureşanu, ca ardelean, ştia cel mai bine ce are şi ce trebuie spus ardelenilor; a priceput însă, să spună păsurile neamului întreg. Cred că prin acest citat și acest mesaj, ne arată că Imnul Național cuprinde păsurile întregului neam românesc”, a spus prefectul Teofil Cioarbă, care a transmis și mesajul premierului Marcel Ciolacu cu prilejul acestei zile.
”Fiecare oraș important din România încearcă să cultive acel ceva care îl definește. Dacă spunem Alba Iulia, ne gândim la Unirea de la 1600 sub Mihai Viteazul, ne gândim la Marea Unire de la 1918. Dacă spunem Sibiu, ne gândim la Asociația Transilvană pentru Literatura și Cultura Poporului Român, înființată în 1861. Dacă ne gândim la Târgoviște, spunem Cetatea de scaun a Țării Românești, între secolul IV și VIII. Dacă spunem Târgu Jiu, ne gândim la Brâncuși și la Ecaterina Teodoroiu. Când spunem Bistrița, ne gândim la Andrei Mureșanu și la faptul că suntem oraș al Imnului Național. Andrei Mureșanu s-a născut la Bistrița, la 16 noiembrie 1816, a fost unul dintre liderii Revoluției Pașoptiste și a publicat poemul ”Un răsunet”, devenit ”Deșteaptă-te, române!”, care a devenit Imnul Național al României. Nu orice marș de luptă are vocația de a deveni național, trebuie îndeplinite câteva condiții și cea mai importantă dintre ele este ca marșul să fie cântat în cele mai importante momente ale istoriei naționale. Acesta a fost destinul Imnului ”Deșteaptă-te, române!”. A fost cântat în timpul Războiului pentru Independență de la 1877 – 1878, a fost cântat în Primul și cel de-Al doilea Război Mondial, a fost interzis după ce în 1947 regimul comunist s-a înscăunat puternic în România, dar a fost cântat la Brașov, în 15 noiembrie 1987 de către muncitorii care s-au răzvrătit împotriva regimului dictatorial și, bineînțeles, a fost cântat în timpul Revoluției din 1989. Să fim mândri că unul dintre cele trei simboluri naționale, Imnul Național, este legat de orașul nostru, de Bistrița. De la statuia lui Andrei Mureșanu: La mulți ani, români, oriunde v-ați afla!”, a punctat și primarul Ioan Turc.
După mesajele transmise de oficialități, militarii din cadrul Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan au intonat atât vocal, cât și instrumental ”Deșteaptă-te, române!”. După acest moment, ceremonia a fost declarată închisă, iar militarii Brigăzii 81 Mecanizată Bistriţa au defilat prin fața celor prezenți la eveniment.
Ziua Imnului Naţional al României a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998 și se sărbătoreşte în fiecare an, la data de 29 iulie. La originea Imnului Naţional al României se află poemul patriotic ”Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului ”Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann. ”Deşteaptă-te, române!” a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea.
”Deşteaptă-te, române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ”Deşteaptă-te, române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.
Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Imnul de stat al României este alcătuit din 11 strofe, iar la ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.
Motto:
„ Înaintea ochilor mei stă ziua-noaptea PLEBEA, poporul cel de rând , de a cărui înaintare in cultură , bunăstare și înflorire materială și spirituală, m-aș bucura din adâncul sufletului și încă în aceeași măsură , în care mă întristez astăzi , văzându-l zăcând în noptaticul întunerec al minții, lipsit de tot feliul de cunoștință , atât în privire sufletească , cât si trupească , prin urmare, expus la râpa pierirei, ce în scurt timp poate să urmeze, el este – după puțin însemnătoarea mea părere – acea parte constitutivă la trupul unei nații, de la a cărei cultură sau orbire , însuflețire sau amorțire, viață sau moarte, atârnă pentru totdeauna apunerea sau rădicarea, înflorirea sau cotropirea întregii nații.”
(ANDREI MURESANU- Gazeta de Transilvania, VIII, 1845)
Andrei Mureșanu a lucrat ca profesor la Brașov și a început să publice poezii și articole în ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, o revistă românească având caracter cultural, apărută ca supliment al ziarului “Gazeta de Transilvania”. Intre acestea se numără poemul intitulat iniţial ,,RĂSUNET” apărut pentru prima dată în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură” nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Islaz, în alfabetul chirilic, specific perioadei respective.
Poemul cunoscut ulterior sub numele “Un răsunet”, a devenit ,,Deşteaptă-te române!” îndată ce i s-a găsit o melodie adecvată. Asadar, versurile lui Andrei Mureșanu au fost puse pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), de catre Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ de mare talent, posesor al unui vast repertoriu de melodii laice şi religioase. Acesta a cântat mai multe cântece de probă printre care şi melodia din priceasna „Din sânul maicii mele” pe versurile din ,,Răsunetul” . Astfel ,,Deşteaptă-te române!” a devenit marșul revoluționarilor români din 1848 din Transilvania, fiind numit de Nicolae Bălcesu ”Marseilleza românilor”. Denumit ulterior ”Deșteaptă-te, române !”, poemul – alcătuit din 11 strofe – a devenit, din 1990, imnul de Stat al României, iar la ocaziile festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi sărbătorită în fiecare an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, ”Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Un răsunet / Deşteaptă-te, române!
de Andrei Mureșanu
1.
Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
2.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
4.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
Ne-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
Ne-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!
11.
Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei prea-sfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
(21 iunie, 1848 – În “Foaie pentru minte, Inimă și literatură”)