A fost odată ca-n povești
A fost și niciodată
Primar să nu mai fie-n veci
O astfel de paiață!

NU era singur, ci avea
Șacali cu foame-n mațe
Întreaga haită își dorea
Puterea s-o înhațe!

Din umbra fabricii Comelf
El pasul și-l îndreaptă
Primar ajunge și blestem
Pe toți de-atunci ne-așteaptă!

Privim în zare cum avem
Primar cu mintea dusă
Să ne scăpăm de-acest bozgon
Pe creștet ne turnăm cenușă!

Trecu un an, trecură doi
Și 7 ani ușor s-au scurs
Pierduți, parcă uităm de noi
Și stăm cu ochii minții duși.

Soboru-nalță rugi aprinse
Dar Crețu știe-n taină
De focul care se prelinse
La Scaun, sigur va da seamă!

„Cobori în jos incendiu blând
Înc-un mandat de-aș prinde
Să fiu primar pe 4 ani
Și Turnul l-aș aprinde!

Cum am făcut-o de-am ajuns
Baștan în primărie
Aici aș vrea, cu gând ascuns
Să stau până-n vecie!”

Îl vedem azi, îl vedem mâine
La noi decizia-i luată
Ne dăm și-al nostru colț de pâine
Vrem Bistrița de hoți, scăpată!

Cu Vechiul Turn s-au mistuit
Și-au ars speranțele din noi
La 7 ani ne-am lămurit:
Ne vrem orașul înapoi!