Premierul Ilie Bolojan, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, și președintele Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, Horațiu Moldovan, au prezentat luni, într-o conferință de presă susținută la Palatul Victoria din București, pachetul de reformă în sănătate.

Premierul Ilie Bolojan: ”Am anunțat săptămâna trecută că vom prezenta în această săptămână unul din pachetele importante pe care ne propunem să le adoptăm. Este vorba de pachetul pe sănătate, și le mulțumesc colegilor mei pentru că au pregătit acest pachet. De ce suntem nevoiți să-l supunem atenției și adoptării? Sistemul nostru de sănătate a acumulat probleme mari în ultimii ani și sunt două aspecte majore care îi afectează buna funcționare.

Un aspect major este creșterea accelerată a cheltuielilor și nu mai putem să susținem această creștere în anii următori, raportat la veniturile pe care le avem la buget. Așa cum am prezentat și data trecută, cheltuielile care sunt alocate prin Casa Națională de Sănătate sistemului sanitar au ajuns la o pondere de 16% din veniturile curente de la bugetul de stat, față de o pondere de aproximativ 11%, cât am înregistrat în anii trecuți. Doar în pandemie am mai ajuns la această pondere. Pe cale de consecință, există o presiune puternică asupra bugetului pentru acoperirea acestor cheltuieli și anul acesta avem un buget alocat de 77 de miliarde de lei, la care colegii noștri ne-au solicitat o suplimentare obligatorie în așa fel încât, pe de o parte, să putem aduce facturile restante la zi, pentru că din martie nu am mai avut capacitatea financiară de a achita integral sumele, și, de asemenea, să putem funcționa până la finalul anului, iar pentru aceasta ne trebuie cel puțin 10 miliarde rectificare suplimentară, ceea ce reprezintă în condițiile actuale o presiune mare pe bugetul de stat.

A doua problemă majoră pe care o avem este că această creştere importantă de sume pe componenta de sănătate nu se reflectă direct proporţional în calitatea serviciilor pe care sistemul nostru de sănătate îl oferă cetăţenilor şi nu se reflectă nici în percepţia și în satisfacția pacienților față de sistemul sanitar. Și aceste măsuri pe care le propunem vin să rezolve cel puțin o bună parte din aceste probleme, atacând cauzele care au făcut să ajungem aici.

Şi aș puncta câteva din cauzele pe care propunerile le atacă. Avem conduceri de spitale care nu performează și în multe locuri, deci avem ineficiență managerială și administrativă. De ce se întâmplă asta? Pentru că o bună parte din veniturile spitalelor din România vin pe componenta de asigurare a salariilor în așa fel încât nu sunt legate direct de calitatea serviciilor sau de numărul acestora, prin urmare cât timp, mai mult de jumătate din banii pentru salarii îți vin direct de la Casă, nu va fi niciodată o presiune sau un stimul pentru ca managerii să îmbunătățească serviciile, să fie mai eficienți. Și aceste propuneri vin să facă conducerile mai eficiente și mai responsabile.

Avem cheltuieli salariale disproporționate din ponderea totală a spitalelor. Gândiți-vă că mai mult de o treime din spitalele noastre au cheltuieli cu salariile care depășesc 80% din totalul cheltuielilor unui spital. În condițiile în care cheltuielile de salarii depășesc 80-90%, în multe locuri, așa cum am precizat, banii care le mai rămân acestor spitale pentru medicamentele necesare pacienților, pentru analize, pentru aparatură, pentru curățenie în spitale, pentru toate serviciile care trebuie acoperite sunt foarte puțini și, practic, aceste spitale există în primul rând pentru cei care lucrează în aceste spitale pentru a le asigura salariile și, din păcate, mult prea puțin pentru pacienții cărora ar trebui, teoretic, să le ofere servicii. Și pentru aceste spitale este evident că trebuie să-și facă o analiză a acestor cheltuieli, iar ele trebuie să se bazeze în principal pe serviciile care le sunt oferite pacienților.

Avem, din păcate, în multe locuri, servicii care sunt umflate, avem uneori fraude prin optimizarea cheltuielilor, prin îmbunătățirea indicilor de complexitate și prin tot felul de tehnici care au făcut ca, de multe ori, cheltuielile, așa cum v-am spus, să crească, fără să se regăsească în servicii și trebuie să combatem prin măsuri ferme și să întărim responsabilitatea și sancțiunile în acest domeniu.

Avem o întârziere a digitalizării sistemului și orice întârziere a digitalizării nu ne permite să vedem problemele și e nevoie urgentă să finalizăm toate procedurile prin care softurile Casei de Sănătate sunt aduse la zi, sunt interconectate cu ale spitalelor, în așa fel încât să putem urmări cheltuielile și să fim mai eficienți. Avem o socializare a multor cheltuieli și o privatizare a câștigurilor și în multe locuri, din păcate, acest melanj între activitățile private și cele publice permit acest lucru și este important ca și sistemul de sănătate public să-și gestioneze resursele în așa fel încât să-și mențină o bună parte și din veniturile care sunt încasate de pe urma tratamentelor.

Avem o lipsă a criteriilor de performanță în sistem din punct de vedere al salarizării medicilor, nu există sisteme care să încurajeze medicii să lucreze în spitale mai mult, să facă mai multe operații și ceea ce am discutat cu domnul ministru este să susținem câteva proiecte-pilot, în care să introducem salarizarea funcției de performanță, în așa fel încât, dacă rezultatele vor apărea, să putem generaliza acest lucru în întreg sistemul, iar medicii să fie plătiți în principal funcție de performanța pe care o fac. Avem șefi de secții care nu sunt numiți de managerii de spitale, iar dacă sunt numiți de alte instituții cum sunt universitățile de medicină, de exemplu, sau facultățile de medicină și nu au un raport de performanță încheiat fără echivoc cu indicatori clari cu cei care conduc spitalul, vă puteți da seama că un manager de spital nu are instrumentele necesare, dacă nu îi are în echipele de management pe șefii de secție presați de indicatori să facă performanță, să livreze servicii de calitate și eficiente.

De asemenea, din păcate, avem un supraconsum de medicamente și proceduri inadecvate în această zonă, avem o pondere importantă a medicamentelor inovative, mult mai mare decât ar fi normal, dar și ca sumă, iar tratamente care pot fi rezolvate cu medicamentele generice, datorită întârzierilor din sistem, sunt rezolvate la prețuri de două, de trei ori mai scumpe cu cele inovative și e nevoie ca acolo unde medicamentele scumpe pot fi înlocuite de medicamentele generice, să facem acest lucru, și doar acolo unde nu există înlocuitori să menținem în continuare posibilitatea de tratamente scumpe care depășesc posibilitățile sistemului și, în general, avem o debalansare a activității în sistem, ceea ce generează costuri generale mult mai mari pentru că pacienții ajung în sistemul spitalicesc cu boli într-un stadiu avansat, întrucât prevenția este slabă și întrucât ponderea tratamentelor în cabinetele medicilor de familie, în ambulatorii sau în spitalizarea de zi este la o pondere mult prea mică față de ceea ce ar trebui să fie. Aceste cauze sunt atacate prin soluțiile pe care le propun și, în continuare, am să-l rog pe domnul ministru Rogobete să vă prezinte, împreună cu domnul președinte Moldovan, aceste probleme, urmând ca dânşii să rămână să vă răspundă la toate întrebările pe care le aveți legate de aceste propuneri. În zilele următoare vom prezenta și celelalte pachete care sunt pe agenda guvernului”.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete: ”Au fost două săptămâni intense în care am încercat să gândim o reașezare, dacă doriți, a sistemului de sănătate. Eficientizarea acestui sistem nu înseamnă sub nicio formă că vom tăia banii de la pacienți, nu înseamnă sub nicio formă că vom lăsa colegii medici, că vom lăsa spitalele fără resursele necesare, înseamnă doar o reașezare a sistemului, tocmai pentru a corecta anumite componente care acum nu funcționează și pe care le știm cu toții. Cred că, prea mulți ani la rând, sistemul de sănătate a fost peticit, atât de peticit încât nu ne mai permitem să facem reforme punctuale, nu ne mai permitem să modificăm doar anumite paragrafe sau articole din Legea 95.

Este nevoie de o reformă reală, care să scoată la suprafață adevărul așa cum este el. Pentru că, știți foarte bine, dacă nu recunoaștem realitatea din sistem, nu avem cum să o corectăm. Să fii managerul unui spital nu este un privilegiu, la fel cum nu este un privilegiu nici să fii șef de secție. În ultimele patru săptămâni am vizitat multe spitale în care am văzut că se poate, spitale care arată mult mai bine decât majoritatea spitalelor private, spitale publice în care echipamentele sunt performante și achiziționate în ultimii 2-3 ani de zile. Or, acest lucru ne arată că se poate. În aceeași țară, cu aceeași finanțare, cu aceeași legislație și cu același Minister al Sănătății, unii, majoritatea, au arătat că se poate. Îi rog public pe managerii care spun în repetate rânduri că nu se poate, să lase locul liber pentru cei care pot și pentru cei care știu cum se face. Nu mi-e teamă, nu mi-a fost niciodată teamă să spun adevărul din sistemul de sănătate, chiar dacă el, pe anumite puncte, este greu de explicat. În schimb, îmi este rușine. De multe ori mi-e rușine în fața pacienților care, deși la un buget de 77 de miliarde al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în creștere accelerată în ultimii ani, în continuare, în multe spitale din România, pacienții sunt trimiși să cumpere Algocalmin. Banalul Paracetamol care calmează durerile în multe spitale nu există, deși, repet, bugetul a crescut semnificativ. Or, pentru a limita aceste efecte pe care le cunoaștem cu toții și, din păcate, mulți colegi de-ai mei medici au răspuns public și în fața tuturor pentru lipsurile din spital și vreau să menționez acest lucru – această reformă nu este despre ei.

Aceasta este o reformă de sistem, pentru că în medicina românească există oameni excepționali, care vin noaptea de acasă atunci când au urgențe, care fac mai multe gărzi decât este nevoie pentru a acoperi normativul, oameni care stau peste program de foarte multe ori pentru a-și trata pacienții. Această reformă nu este despre acești colegi despre care vorbesc, este despre excepții. Excepțiile sunt acei colegi care la ora 11:00 sau la ora 12:00 părăsesc spitalul public pentru a-și trata pacienții în privat. Excepțiile sunt acei colegi care își iau concediu sau concediu neplătit pentru a face intervenții chirurgicale în sistemul privat. Or, măsurile despre care noi vorbim vin să crească aparatul administrativ al managerilor unităților sanitare și de a da posibilitatea acestora să ajungă până la desfacerea contratului de muncă pentru cei care nu își respectă programul de lucru în public.

Câteva din măsurile – ele sunt multe, sunt peste 30 de măsuri, doar în zona Ministerului Sănătății, la care, sigur, se adaugă măsurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Ne dorim sau principiul după care încercăm reorganizarea și reașezarea sistemului de sănătate este de a orienta pacienții din zona de spitalizare continuă în zona de ambulatoriu de specialitate, respectiv în zona de spitalizare de zi. Vedeţi dumneavoastră, există multe obiceiuri pe care le cunoaștem, mulți pacienți sunt internați două, trei zile în spital doar pentru a le face analize de bază, doar pentru a le face un EKG sau ecografii. Or, acest lucru ne costă foarte mult, și aici este un, dacă doriți, un făgaș în care se pierd foarte mulți bani din sistemul public de sănătate. Ori reorientarea pacienților în ambulatoriu sau în zona de spitalizare de zi aduce beneficii atât sistemului, pe de o parte, cât și pacientului care este diagnosticat și tratat mult mai rapid.

O măsură concretă se referă la recalcularea tarifelor pe caz ponderat aferent unităților sanitare cu paturi, pentru care plata se face prin tarif pe caz rezolvat, precum și a tarifelor pe zi de spitalizare, pe secție, compartiment, pentru secțiile de boli cronice și de recuperare, precum și pentru secțiile și compartimentele de îngrijiri paliative, cu introducerea sumei corespunzătoare plății influențelor salariale determinate de creșterile salariale ale personalului medical și nemedical. Altfel spus, există unități sanitare care au, istoric, un grad de ocupare care nu depășește, din păcate, 20-30%. Există secții în cadrul unităților sanitare care au un grad de ocupare redus. Și nu mă tem să spun că există în România spitale unde avem mai mult șefi de secție decât pacienți. Or, acest lucru înseamnă o ineficiență financiară, în primul rând, a acelor unități sanitare, pentru că plătim salariile personalului medical și nemedical din acele unități sanitare, indiferent dacă au sau nu pacienți. Să nu fiu înțeles greșit, nu ne dorim închiderea acestor unități sanitare, sub nicio formă. Nu se pune problema restructurării personalului medical, nu vom da pe nimeni afară. Însă, trebuie, cu toții, să găsim o variantă de a stimula diagnosticul şi tratamentul pacienţilor în cât mai multe unităţi sanitare. Acea obişnuinţă în care, în special noaptea sau în zilele de weekend sau în zilele de sărbători legale, pacienţii sau un număr important de pacienţi este transferat către spitalele judeţene sau către spitalele universitare fără un motiv temeinic, justificat din punct de vedere medical trebuie să înceteze rapid, pentru că nu sunt nici în beneficiul sistemului și cu atât mai puțin în beneficiul pacienților. Ce vreau să spun? Rata pacienților care pot fi tratați în unitatea sanitară unde se prezintă poate fi mult mai mare decât ceea ce avem acum pe cifre. Există multe unități sanitare unde există și medic chirurg și anestezist, și săli de operație performante și dotate corespunzător, și echipe medicale și nemedicale, și medicamente și consumabile medicale și, cu toate acestea, acești pacienți sunt transferați în alte unități sanitare pentru tratament.

Ajustarea, treptată, până la eliminare a contribuției personale pentru serviciile medicale, spitalicești în unitățile private decontate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ce vreau să spun este că Ministerul Sănătății, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, derulează multe programe de screening, de exemplu, sau programe de diagnostic, programe de tratament pentru pacienții cronici sau pentru cei cu patologii grele, și aici mă refer la oncologie, dar nu numai. Decontează proteze care sunt implantate pacienților în timpul intervențiilor chirurgicale, decontează reactivi, analize medicale, medicamente și lista poate continua. Mediul privat a spus afirmativ de multe ori în ultima perioadă, în ultimele săptămâni, că își dorește un parteneriat corect și transparent cu Ministerul Sănătății și cu sistemul public de sănătate.

Aceste două măsuri vin tocmai pentru a întări acest parteneriat cu mediul privat și cu spitalele publice, în sensul în care pacienții se pot prezenta atât în unitățile private, cât și în cele publice pentru aceste programe despre care discutăm, fără a mai plăti taxă suplimentară, fără a mai plăti acea coplată. Pe de altă parte, această măsură vine în sprijinul asigurărilor private de sănătate, pe care trebuie să le dezvoltăm. Vorbim de ele de 20 de ani, dar nu s-a întâmplat nimic concret. Astăzi nu există niciun spital public în România care să aibă vreun contract semnat cu vreun asigurator privat.

Eu cred că orice sistem, dacă este gestionat prin monopol, nu poate fi eficient. Consider că, pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, este nevoie ca în România să dezvoltăm și asigurările private care să vină complementar serviciilor pe care Casa le decontează. Spitalele nu au mai fost evaluate și clasificate de peste 20 de ani. Or demografia, nevoia de servicii medicale s-a schimbat, s-a schimbat dramatic. Din această cauză avem multe spitale în România care nu mai pot oferi serviciile pe care comunitatea în care ele geografic sunt, comunitatea are nevoie de ele.

Și atunci ne propunem, sigur, printr-un set de măsuri, dar o să vă citesc doar una din ele, revizuirea metodologiei și a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcție de competență, prin ordin al ministrului Sănătății, astfel încât să reflecte noile structuri, competențe și activități din cadrul unităților sanitare cu paturi, precum și definirea unor noi categorii de spitale, și anume spitale strategice, acele spitale care pot răspunde tuturor nevoilor medicale, în special în situații de urgență. Și aici mă refer la spitale care pot asigura politraume, care pot asigura tratamentul adecvat al pacienților cu AVC, al pacienților cu infarct miocardic acut, al pacienților nou-născuți critici, acele secții de ATI neonatologie, spitale care își pot crește rapid capacitatea de răspuns a secțiilor de anestezie, terapie intensivă și a blocului operator, în cazul în care situația o impune. Discutăm despre acele spitale în care putem realiza centre de excelență, pentru că, oameni buni, nu orice spital trebuie să asigure orice tip de serviciu medical disponibil în România. Având această mentalitate în care în fiecare spital din România trebuie să avem neurochirurgie, vă dau un exemplu, mi-a venit spontan acum, am ajuns în situația în care nu putem acoperi gărzi, am ajuns în situația în care să avem spitale cu chirurg, dar fără anestezist, am ajuns în situația în care spitale în care să avem anestezist, dar fără chirurg, am ajuns la o anomalie care ne-a dus și ne duce în fiecare zi să pierdem și să risipim miliarde în sistemul de sănătate, să punem pacienții pe drum inutil, pentru că nu există un traseu clar al pacientului pentru anumite patologii, am ajuns în situația în care medicii să fie nemulţumiţi pentru modul în care sunt abordați de către societatea publică.

Există multe cazuri de pacienți care încep tratamentul, diagnosticul și tratamentul, în special al celor chirurgicali, în unitățile medicale private. Pacienți care, la un moment dat, din motive evident obiective medical, din punct de vedere medical, se complică, iar acești pacienți sunt transferați 100% din cazuri în spitalul public, spital public care investește în recuperarea pacientului sume importante de bani, însă aceste servicii medicale nu sunt decontate corespunzător de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar complicațiile medicale firești care apar în cazul multor pacienți nu sunt acoperite din punct de vedere financiar de unitatea sanitară de unde pleacă. Pentru această componentă venim cu o măsură fermă, care cel mai probabil va fi discutată mult în spațiul public, dar este absolut necesară pentru a limita acest fenomen, pe care îl cunoaștem cu toții. Transferul responsabilității achitării costurilor aferente situațiilor în care un pacient este externat dintr-o unitate sanitară privată și transferat sau reinternat în același tip de îngrijire, acut în cazul pacienților agravați sau cronic-cronic pentru pacienții cronici, pentru patologii de același tip într-un interval de 48 de ore de la externare într-o unitate sanitară publică. Transferul responsabilității achitării costurilor aferente acestor servicii va fi transferat către unitatea sanitară privată care a solicitat transferul sau care a determinat reinternarea pacientului în unitatea sanitară publică.

Există multe situații în care unitățile sanitare – atât publice cât și private – și am văzut acest lucru pe cifre, sigur că în ultimele patru săptămâni, împreună cu președintele Casei, împreună cu primul ministru, încercăm să analizăm cifrele reale din sistem pentru a înțelege fenomenul. Și am ajuns la concluzia că multe servicii au fost decontate, deși ele nu s-au întâmplat niciodată. Și am avut surpriza să vedem că pe același pacient au fost decontate în aceeaşi zi multe servicii, cu toate că pacientul nu a fost prezent niciodată în unitatea sanitară publică sau privată, motiv pentru care venim cu o măsură destul de grea, dar nu imposibil de aplicat, și anume instituirea unei sancțiuni și recuperarea contravalorii serviciilor medicale în cazul în care, în perioada derulării contractului, structurile de control ale Caselor și ale Ministerului Sănătății raportează, conform contractului, în vederea decontării acestora, servicii care nu au fost efectuate, iar furnizorul de servicii medicale spitalicești nu poate face dovada efectuării acestora pe baza evidențelor proprii. Sancțiunea nu va fi în amenzi. Sancțiunea va fi o sumă stabilită prin procent, printr-un procent mare – de 10% – la contravaloarea serviciilor de spitalizare aferente lunii în care s-au înregistrat aceste servicii decontate fictiv. Pe scurt, Casa nu va plăti 10% din valoarea contractului cu unitatea sanitară, publică sau privată, dacă sunt identificate astfel de cazuri de fraudare, până la urmă, a sistemului și de decontare fictivă a serviciilor.

Se mai întâmplă un fenomen. Îmi pare rău că trebuie, în 2025, să-l spun atât de direct. Există anumite unități sanitare, publice și private, care facturează, spus altfel, către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în timp de o lună, servicii – și vă dau o cifră, nu este reală, este doar pentru a înțelege fenomenul – de 10 milioane de lei, dar investește în medicamente, în consumabile medicale, în reactivi 10.000, 20.000 de lei pe lună. Or, acest lucru nu este posibil. Nu poți să efectuezi 20 de anestezii generale într-o lună, care să te coste 2% sau 3% din valoarea costului real. Din acest motiv, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împreună cu Ministerul Sănătății vor efectua controale și vor aplica o sancțiune de 20% din valoarea contractului cu Casa pentru acele situații în care nu se poate face dovada, prin facturi sau prin documente de livrare, a echipamentelor medicale, a medicamentelor sau a consumabilelor medicale. Fenomenul este cunoscut de foarte multă lume, sunt sigur că toți din această sală și mulți care mă privesc acum cunosc acest fenomen prin care medicamentele, materialele sanitare și, mai grav, uneori, echipamentele medicale sunt luate din spitalul public și instalate și folosite în cabinetele private. Nu am spus în spitalele private, am spus în cabinetele private și este o mare diferență.

Sigur că în momentul de față realizăm normarea personalului medical în funcție de numărul de paturi, dar nu ținem cont de numărul de pacienți. Or, acest lucru trebuie schimbat rapid pentru că nu mai reflectă realitatea. Din acest motiv, avem spitale supraaglomerate, în care colegii noștri medici, asistente și infirmiere sunt epuizați, pentru că normarea lor ține cont de numărul de paturi și nu de rulajul de pacienți. Vorbim aici de spitalele universitare, de spitalele de urgență, de spitalele județene, municipale de urgență și așa mai departe, spitale care preiau toți pacienții transferați din spitalele mai mici, care nu-și fac treaba. Aceşti colegi sunt epuizați atât fizic cât și psihic, pentru că rulajul pacienților este mult prea mare, iar normarea nu ține cont astăzi de acest fenomen, pe care încercăm să-l corectăm prin modificarea tuturor actelor normative care calibrează normarea personalului medical în funcție de numărul de paturi. Vom elimina sau reduce această componentă și vom introduce istoricul ca număr de pacienți din ultimii ani.

Nu putem dezvolta ambulatoriul de specialitate și spitalizarea de zi fără a plăti și fără a deconta corect serviciile din ambulatoriul de specialitate. Din acest motiv, vom majora punctul pe serviciu medical în ambulatoriul clinic de specialitate, de la o valoare de 5 lei cât este astăzi, neactualizată de peste 10 ani de zile, la 6,50 lei de la 1 august și la 8 lei de la 1 ianuarie. Acest lucru va duce la creșterea, sperăm noi, semnificativă a numărului de intervenții, de diagnostic și de tratament, care se vor efectua în ambulatoriul de specialitate. Am spus încă din prima săptămână, de la preluarea mandatului, că programul în ambulatoriul de specialitate, din spitalele publice, trebuie crescut până la ora 8.00 seara. De ce? Vă întreb pe dumneavoastră – câți dintre dumneavoastră puteți merge la spital la ora 12.00? Pentru o non-urgență, evident. Câți dintre oamenii care muncesc până la ora 5.00 sau până la ora 6.00 pot să meargă pentru un EKG sau pentru o ecografie, la ora 12.00 sau la ora 1.00, la un spital public? Răspunsul este foarte puțini către deloc. Din acest motiv, procentul de pacienți care apelează la serviciul de ambulatoriu din spitalul public este foarte mic pentru că accesibilitatea este redusă.

Am fost, evident, criticat pentru această măsură, spunându-mi-se că medicii din spital nu pot face ore în ambulatoriul de specialitate pentru că reglementările Casei sunt birocratice, sunt stricte, pentru că nu sunt suficienți medici, pentru că nu toți au contract cu ambulatoriul și așa mai departe. Venim cu o măsură foarte simplă: flexibilizarea accesului medicilor din secțiile spitalului la activitatea din ambulatoriul integrat de la nivelul spitalelor publice, prin adoptarea unui model de organizare în care toți medicii din secțiile spitalului, indiferent de titulatura didactică, în funcție de disponibilitatea zilnică și de dinamica activității clinice, să poată efectua consultații ambulatorii fără a fi condiționați de un program prestabilit de ore. Practic, Casa Națională de Asigurări de Sănătate va retrage această birocrație, în care medicii trebuie să-și anunțe pe intervale orare programul în ambulatoriu. Vom lăsa la latitudinea managerilor spitalelor și a șefilor de secție să își organizeze activitatea în ambulatoriul de specialitate, cu mențiunea că tot personalul medical angajat într-un spital public, indiferent de titulatura didactică, va fi obligat, prin rotaţie, să asigure ore în ambulatoriul de specialitate.

Astăzi, punctajul pentru DRG şi, respectiv, punctajul şi calculul pentru numărul şi tipul de servicii medicale dintr-un spital nu se realizează de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Se realizează de care Institutul Naţional de Management al Serviciilor de Sănătate sau aşa-cunoscuta fostă Şcoală de Management Sanitar. Din punctul nostru de vedere, monitorizarea atentă şi calculul atent al tuturor serviciilor pe care CNAS le decontează în sistem DRG trebuie monitorizate atent de către finanţator, adică de către CNAS, motiv pentru care elaborarea şi adoptarea actelor normative prin care /…/. Se transferă de la INMSS, adică acest institut, la Casa Națională de Asigurări de Sănătate responsabilitatea de validare a cazurilor de spitalizare din perspectiva datelor clinice și medicale, cu asigurarea cadrului operațional, informatic și de resurse umane necesar pentru integrarea acestei funcții în structura Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Am spus că să fii manager într-un spital public nu este un privilegiu ci este o responsabilitate, şi una foarte mare. Există în România manageri care au dovedit că se poate și jos pălăria în fața acestora, dar există și multe unități sanitare în care managementul lipsește cu desăvârșire. Motiv pentru care venim cu o nouă măsură, destul de rigidă, dar fermă, pentru evaluarea managerilor pe baza indicatorilor asumați prin proiectul de management, care devine anexă la contract și pe baza altor indicatori nenegociați, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății, suplimentar față de indicatorii pe care aceștia îi semnează atunci când semnează contractul de management cu autoritatea locală în cazul spitalelor care se află în subordinea autorităților locale, respectiv cu Ministerul Sănătății.

Pe scurt sau explicat altfel, există indicatori de evaluare pentru managerii unităților sanitare, indiferent de subordonarea spitalului, care nu au fost actualizați din 2007, suntem în 2025. Noi nu punctăm și nu “premiem” managerii care aduc în spitalul lor fonduri europene, noi nu ținem cont de implicarea acestor manageri în atragerea resurselor umane în spitalul respectiv, nu ținem cont de calitatea și de diversificarea actului medical, pe care acești manageri îl prestează pentru spitalul respectiv. Din această cauză, managerii nu sunt stimulați să facă performanță, pentru că, indiferent dacă fac sau nu, la finalul anului, evaluarea arată la fel. Ce ne dorim prin această măsură este ca, pe lângă indicatorii pe care îi au deja, prin ordin al ministrului sănătății, să adăugăm indicatori adaptați anului 2025 și nevoilor reale de evaluare a unui manager de spital. Sigur că șeful de secție este un mic manager în unitatea sanitară, este managerul echipei din specialitatea respectivă.

Astăzi nu există criterii minimale de concurs pentru ocuparea unui post de șef de secție, la fel cum nimeni nu evaluează performanța șefului de secție dintr-o unitate sanitară. Vom introduce, de asemenea, la pachet cu indicatorii de performanță pentru manageri, și indicatori de evaluare și de performanță pentru șefii de secție, care trebuie să își asume responsabilitatea performanței echipei pe care o coordonează. Mai mult decât atât, am discutat despre internarea fictivă. Venim cu o măsură fermă, discutată cu oamenii de bună-credință din sistemul de sănătate, și aici mă refer la șefi de secție, la manageri, la profesori și așa mai departe, și anume sancționarea administrativă a internărilor fictive cu încetarea contractului de administrare al șefului de secție și cu încetarea contractului de muncă al medicului care internează fictiv un pacient într-un spital public. Examenul de specialitate este, de asemenea, o altă componentă importantă, dacă doriți, în dezvoltarea sistemului de sănătate din România.

Există câteva specialități, și aici mă refer la specialitatea de anestezie-terapie intensivă, în care toți medicii rezidenți care finalizează rezidențiatul și se înscriu la examenul de specialitate dau un examen unic la nivel european în aceeași zi, la aceeași oră, cu aceleași subiecte ca toți colegii lor din Uniunea Europeană și astfel beneficiază la final de diploma europeană de medic specialist. Sigur, există și multe specialități în care examenul de specialitate este organizat în cabinetul profesorului, cu ușile închise. Acest lucru trebuie să înceteze rapid, dacă ne dorim să stimulăm tinerii, colegii de vârsta mea și nu doar, dacă ne dorim ca aceștia să rămână în spitalele publice într-un mod obiectiv, nu într-un mod subiectiv. Există multe unități sanitare care au deficit de personal medical. Sigur că această situație, pentru anumite specialități, în special, nu se află doar în România; în multe state membre ale Uniunii Europene, pentru anumite specialități, există un deficit de personal, motiv pentru care încercăm un studiu-pilot. Ministerul Sănătății va demara acest proiect-pilot, prin care vom crea un cadru de mobilitate medicală. Adică medicii specialiști, care nu au avut în ultimele 24 de luni un loc de muncă în spitalul public, se pot înscrie în acest program de mobilitate – sigur, vor fi repartizați de către Ministerul Sănătății în unitățile sanitare unde există acest deficit, cu acordul lor, evident, pe o perioadă între 6 și 12 luni.

Încercăm, prin această măsură, să acoperim două vulnerabilități ale sistemului. Pe de o parte, să reducem exodul medicilor care pleacă din România pentru că nu au un post în spital și, pe de altă parte, să creștem accesul pacienților la servicii medicale în zonele slab deservite medical. (…) Vreau să mulțumesc tuturor medicilor care își fac datoria, tuturor oamenilor și managerilor de bună-credință din sistemul de sănătate, pentru că ei există, și să-mi cer scuze în fața pacienților care sunt trimiși noaptea să-și cumpere o fiolă de Algocalmin, pentru că spitalul public astăzi, în 2025, cu un buget record al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nu îl poate oferi”.

Președintele CNAS, Horațiu Moldovan: ”Aș vrea să încep prin a vă expune câteva chestiuni de ordin general, foarte, foarte pe scurt. Așa cum au menționat și premierul și ministrul Sănătății, sistemul sanitar se află într-un moment de cumpănă, în momentul de față, și nu doar din perspectivă bugetară. Nu doar din perspectiva faptului că, pe lângă cele 77 de miliarde de lei aprobate în bugetul FNUASS pentru anul 2025, practic, nevoia reală este de cel puțin 88, la care se adaugă încă 3 miliarde – datoriile istorice legate de concedii medicale, dar și din perspectiva relației medic și pacient.

Această relație medic-pacient are nevoie de o resetare. E nevoie de creșterea încrederii sau, mai bine zis, aș îndrăzni să spun, de redobândirea încrederii pacientului în sistemul sanitar și, în același timp, este nevoie de recâștigarea prestigiului profesional al medicului. Desigur, măsurile pe care le luăm, împreună cu Ministerul Sănătății, de eficientizare a cheltuielilor din sănătate sunt în același timp măsuri de creștere a calității actului medical, sunt măsuri care pun în centrul sistemului această asociere între pacient și medic. În acest sens, una dintre măsurile de ordin general, după care o să intru în particular pe fiecare dintre domeniile importante pe care le finanțăm din FNUASS, se referă la traseul pacientului prin sistemul medical. Astăzi, pacientul pleacă de multe ori din cabinetul medicului de familie într-o direcție care nu întotdeauna este foarte clară, nu întotdeauna știe unde și cui să se adreseze pentru a putea beneficia de un diagnostic și de tratamentul cel mai potrivit.

De aceea, noi împreună cu Ministerul Sănătății vom lucra la o platformă online, la un sistem centralizat de programări ale pacientului în sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel încât un pacient, dacă dorește să facă o anumită investigație, într-un anumit oraș, poate să vizualizeze foarte simplu acest lucru și chiar să-și facă o programare. Bineînțeles, știm că foarte multe spitale și clinici au sistemele de programări. Le vom face astfel încât acestea să fie interoperabile cu sistemul pe care îl creăm.

De asemenea, dintr-o perspectivă a unei mai bune comunicări și a creșterii transparenței utilizării banului public al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, la fel cum, în momentul de față, orice pacient care primește un serviciu medical spitalicesc, primește un mesaj prin care i se solicită un feedback. Într-o manieră oarecum asemănătoare, în momentul în care un pacient beneficiază de un serviciu medical, la orice nivel – de la medicină de familie, ambulatoriu de specialitate, spital, dispozitiv medical, farmacie ş.a.m.d – va primi un mesaj, un sms sau un e-mail, în care este informat că i s-a realizat serviciul respectiv şi, desigur, va exista şi posibilitatea transmiterii unei informaţii suplimentare, precum decontul de care a beneficiat și, de asemenea, anumite mecanisme de feedback care pot să fie implementate. Sunt situații în sistemul de sănătate public și privat în care un medic, în momentul de față, se regăsește în trei contracte în mediul spitalicesc; vom reduce numărul de contracte de la trei la două. În ceea ce privește standardizarea unor proceduri medicale, ne îndreptăm atenția asupra standardizării unor proceduri în spitalizare de zi, lucru pe care l-am făcut cu peste 120 de diagnostice și proceduri terapeutice. Vom continua, împreună cu comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, aceste standardizări, astfel încât să eficientizăm utilizarea banului public.

La solicitarea Ministerului Sănătății și dintr-o analiză pe care am făcut-o din perspectiva sustenabilității sistemului public de sănătate, am ajuns la concluzia că va trebui să luăm o măsură împreună cu Ministerul Sănătății în ceea ce privește limitarea contractării în spitalizare continuă, cel puțin pe parcursul anului următor, cu mici excepții precum este paliația, unde se știe că avem nevoie de un număr mare de paturi în momentul de față. În ceea ce privește costurile reale ale spitalizărilor continue, noi în momentul de față lucrăm pe un sistem numit DRG, dar care nu reflectă întotdeauna sau nu reflectă mai deloc nu neapărat complexitatea cazurilor ci costurile aferente complexității cazurilor.

Din această perspectivă, începând cu anul următor, toate spitalele din România, publice și private, vor fi obligate să raporteze costurile reale, astfel încât, după primul an de raportare, vom fi în situația în care să știm exact cât costă o apendicită, cât costă o hernie și, astfel, vom putea să regândim în anii care urmează finanțarea spitalelor din perspectiva costurilor reale pe care le implică. În ceea ce priveşte anumite modalităţi prin care se crește, practic, indicele de complexitate a cazurilor sau indicele de case-mix în spitale, vom fi foarte riguroși, pe lângă faptul că vom fi foarte atenți la aceste calcule, vom impune anumite limite foarte clare.

În ceea ce privește limitarea temporară și decontarea spitalizărilor de zi, în momentul de față există o normă de două ore care se aplică unui pacient care beneficiază de spitalizare de zi, la fel cum există o normă care se aplică unui pacient, mă rog, medicului care efectuează consultații în ambulatoriul de specialitate de 15 minute. Vrem să urmărim foarte bine că acest lucru se respectă în spitalele publice din România, pe parcursul unei spitalizări de maxim 12 ore pe zi. În ceea ce privește suma contractată de care beneficiază astăzi spitalele din România, fie că vorbim de spitalele publice, fie că vorbim de spitalele private, o să ținem cont în acea formulă de calcul de rata de utilizare a paturilor, de indicele de case-mix, de acel coeficient de complexitate, dar, de asemenea, vom ține cont și de istoricul internărilor pe care unitatea sanitară le-a avut.

Domnul ministru făcea referire la indicatorii de management, sau indicatorii de performanță ai managerului, indicatorii de performanță ai șefului de secție, toți acești indicatori, mergând mai jos până la nivel de medic, vor fi practic raportați obligatoriu caselor de asigurări de sănătate și, bineînțeles, spitalele vor avea posibilitatea într-o dovadă de transparență totală să publice aceste date pe paginile proprii de internet. La capitolul medicamente, dacă spitalele înseamnă, din punct de vedere al efortului bugetar în acest an, 34 de miliarde de lei, medicamentele înseamnă peste 21 de miliarde. Dacă domnul ministru a exemplificat unele măsuri structurale în ceea ce privește finanțarea spitalelor, la fel trebuie să ne adresăm practic fiecărui capitol bugetar, dar în special celor care reprezintă o cotă foarte mare din FNUASS.

Astfel, în ceea ce privește medicamentele, lucrăm împreună cu Ministerul Sănătății și cu alți parteneri instituționali la o nouă metodologie de evaluare a medicamentelor și de stabilire a prețului de decontare și de rambursare a medicamentelor. Dorim, practic, să facilităm, să grăbim accesul medicamentelor pe piața din România și implicit pe lista medicamentelor compensate și gratuite în special a medicamentelor generice, după cum menționa și prim-ministrul, pentru că astăzi acest lucru se întâmplă într-o perioadă de timp inacceptabil de lungă comparativ cu media europeană. De asemenea, din perspectiva partăjării prețului medicamentelor, există diferite practici la nivel internațional. În România există trei mecanisme, așa-numite mecanisme de price sharing, clawback, cost-volum și cost-volum-rezultat. Dacă în ceea ce privește mecanismul de clawback, FNUASS beneficiază, practic, de 15 sau 25% din valoarea medicamentelor pe care o rambursează, în ceea ce privește contractele cost-volum-rezultat, practic, bugetul țării plătește doar acele tratamente care vindecă pacientul. În schimb, pentru contractele de tip cost-volum, practic, producătorul medicamentului vine și contribuie cu o sumă undeva de 25-30%, pe baza volumelor pe care le vinde, însă noi am propus un nou mecanism, un mecanism hibrid între cost-volum și cost-volum-rezultat, astfel încât să putem să cuantificăm și pentru contractele sau pentru o parte din contractele cost-volum să putem să cuantificăm și un beneficiu clinic al pacientului, astfel încât să putem să introducem mai mulți pacienți în cadrul acestor mecanisme de finanțare și implicit de rambursare și de decontare a medicamentelor.

De asemenea, lucrăm și la nivel de detaliu în sensul în care am constatat că sunt o serie de medicamente foarte ieftine care sunt pe listele de medicamente compensate sau gratuite, care dacă le-am trece, o parte dintre ele care sunt foarte, foarte ieftine și nu înseamnă un efort semnificativ din perspectiva pacientului, pot să fie trecute pe nivele inferioare de rambursare, lăsând loc medicamentelor mai scumpe, inovativelor sau genericelor scumpe pe aceste liste, medicamente care astăzi nu se regăsesc pe lista medicamentelor compensate și gratuite. De asemenea, există în România un mecanism încetățenit, la care apelează din nefericire pacienții cu afecțiuni grave, care nu pot să beneficieze, conform legislației în vigoare, de ultimele medicamente, cele mai noi medicamente, care pot să trateze sau să stopeze o anumită boală și apelează la decizii ale instanțelor, care de cele mai multe ori sunt la nivel de ordonanțe prezidențiale.

Dorim să reglementăm acest aspect, astfel încât să dăm o șansă egală tuturor și celor care astăzi apelează la aceste mecanisme și pacienților care nu apelează la aceste mecanisme și în același timp, dorim să ni-i facem parteneri în acest demers și să cointeresăm atât producătorul medicamentului respectiv, pentru că astăzi acele medicamente sunt plătite de către statul român fără să fie purtătoare de clawback, dorim să cointeresăm producătorul în acest sens și dorim să cointeresăm medicul care să ne ofere practic rapoarte sau feedback-uri periodice în legătură cu îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului, astfel încât să putem să continuăm aceste tratamente.

În ceea ce privește asistența medicală primară, în momentul de față există o combinație, un mix de plată, plata per capita și plata per serviciu în ceea ce privește decontul medicilor de familie, pe care Casa de Asigurări de Sănătate îl realizează. În momentul de față, 35% din sumele decontate medicilor de familie sunt în plata per capita și 65% sunt în plata per serviciu. Dorim practic să creștem nivelul de decontare al serviciilor medicale pentru că dorim să stimulăm realizarea serviciilor medicale și vreau să menționez, să fie foarte clar acest lucru, îl vom face în cadrul bugetului acordat, practic, nu se vor duce bani din segmentul medicinei de familie în alt segment, în același buget practic vom inversa această balanță sau vom crește ponderea plății per serviciu în detrimentul plății per capita la 20-80%. Şi ca să fie și mai clar, vreau să transmit medicilor de familie că veniturile nu vor scădea, decât a medicilor de familie care vor avea peste 4.500 de pacienți. Cei care vor avea peste 4.500 de pacienți vor avea o scădere globală de 11%, cei care vor avea sub 4.500 de pacienți vor avea o creștere globală a veniturilor de până la 11%, pentru că noi practic dorim prin această măsură o creștere a calității serviciilor medicale.

De asemenea, o măsură pe care am și discutat-o, de fapt, cu medicii de familie și în momentul de față ea, oricum, este prorogată, exista mai demult o prevedere, conform căreia exista o regularizare la 11 luni. Adică, cu alte cuvinte, ceea ce nu se cheltuia din bugetul medicinii de familie se împărțea în luna 12-a. Lucrul acesta nu se mai întâmplă de câțiva ani și, practic, vom renunța definitiv la acest mecanism, fără ca banii să dispară din sănătate, ci ei vor rămâne în bugetul FNUASS și vor fi redirecționați către serviciile medicale oferite medicilor de familie.

De asemenea, una dintre problemele importante pe care medicii de familie le-au semnalat în ultimii ani, atât Ministerului Sănătății, cât și Casei de Asigurări de Sănătate, se referă la posibilitatea de a fi înlocuiți pe perioadele în care absentează de la cabinet, din diverse motive, cel mai frecvent, concediu medical sau concediu de odihnă. În momentul de față există o procedură foarte complicată și dorim să simplificăm la maximul posibil sau la minimul posibil această procedură, în sensul în care vom oferi posibilitatea ca în situația în care medicul de familie este în concediu, pacienții acestuia să poată să fie investigați, consultați de oricare medic de familie la care aceștia se adresează și, bineînțeles, acel medic de familie să fie și plătit pentru serviciile pe care le prestează.

De asemenea, cum a menționat și domnul ministru, dorim să facem trecerea din spitalizare continuă spre spitalizare de zi din punct de vedere a ponderii cheltuielilor și din spitalizare de zi în ambulatoriu de specialitate și în ceea ce privește medicina de familie. Aici vom veni cu o serie de măsuri și la nivelul cabinetului medicului de familie și la nivelul ambulatoriului de specialitate, astfel încât, odată cu punerea în funcțiune a noii platforme informatice a asigurărilor sociale de sănătate, să putem să cuantificăm cazul rezolvat la nivelul medicului de familie și la nivelul medicului din ambulatoriul de specialitate, astfel încât să venim, practic, cu stimulente de ordin financiar, dacă cazurile acestea sunt rezolvate la nivelul medicului de familie și medicului din ambulatoriul de specialitate, economisind astfel o sumă mult mai mare cu spitalizarea continuă.

În ceea ce privește flexibilitatea programului medicului din ambulatoriul de specialitate, domnul ministru a menționat un element foarte important care va fi completat de un alt element care este, practic, pretabil în special pentru medicii care activează astăzi în sistemul privat în ambulatoriul de specialitate. Astăzi, noi practic obligăm medicul din ambulatoriul de specialitate să lucreze într-un singur loc, iar dacă doreşte să-şi deschidă un cabinet într-o altă localitate, într-un sat, într-o comună, practic nu poate să facă acest lucru decât în cadrul aceluiaşi contract. Dăm posibilitatea medicilor din ambulatoriul de specialitate să își fracționeze norma săptămânală în maxim două contracte, pentru că vrem, în felul acesta, să venim în sprijinul pacienților din zonele defavorizate, din zonele izolate, unde, practic, nu se justifică, din punct de vedere al managementului unui cabinet, un program de 35 de ore pe săptămână, nu sunt atât de mulți pacienți, dar, totuși, ne interesează absolut fiecare pacient și vrem să-i oferim posibilitatea medicului din ambulatoriul de specialitate să-și deschidă cabinete cu fracțiuni de normă și în zonele cu adresabilitate mai scăzută.

De asemenea, în situația în care colegii noștri din spital vor înțelege apelul domnului ministru și vor coborî în ambulatoriul de specialitate al spitalului public, venim și cu un lucru pe care ni-l cer de ani de zile, și anume posibilitatea încheierii unui contract cu fracțiune de normă pe zona privată cu Casa de Asigurări de Sănătate, repet cu condiția ca programul în ambulatoriul de specialitate al spitalului să fie practic acoperit la maxim.

De asemenea, avem o serie de investigații în ceea ce privește analizele de laborator și imagistica, decontate în acest moment pentru pacienții cu boli cronice, dar realitatea ne-a arătat că, prin anumite mecanisme, am neglijat pacienții cu boli acute. Vrem să prioritizăm investigațiile medicale paraclinice de laborator, analize medicale și imagistică medicală pentru pacienții acuți, fără să-i neglijăm pe pacienții oncologici, la care investigațiile de tip monitor vor rămâne practic nelimitat, în cuantum nelimitat, indiferent de bugetul alocat investigațiilor paraclinice și, de asemenea, pentru pacienții cu alte boli decât cele oncologice, vom oferi posibilitatea monitorizării o dată pe an a acestor afecțiuni.

În ceea ce privește efectuarea investigațiilor imagistice, există mai ales cele care necesită expunere la radiații ionizante, radiografii, computer-tomografii, desigur ele au și efecte adverse și vom introduce practic un lucru absolut normal, și anume recomandarea acestor investigații să respecte ghidurile și protocoalele în vigoare la nivel național. De asemenea, pentru toți furnizorii de investigații, de analize de laborator și analize imagistice se va introduce obligativitatea de a comunica rezultatul în cazul analizelor de laborator, precum și buletinul, adică rezultatul investigațiilor imagistice, dar și obligativitatea de a oferi acces la imaginile brute, oferite prin investigația CT sau RMN medicului prescriptor și, bineînțeles, pacientului prin oferirea unui user și unei parole odată ce aceste investigații vor fi efectuate. Și venind în sprijinul pacienților care efectuează astăzi investigații de înaltă performanță, dar primesc rezultatul investigațiilor după mult mai multe zile decât ar fi normal, aș spune, vom introduce o perioadă maximă, o durată maximă de trei zile în care un furnizor de servicii paraclinice va trebui să ofere pacientului rezultatul investigațiilor paraclinice; în caz contrar, nu vom mai achita acele servicii acelui furnizor.

De asemenea, dorim să punem în evidență și în valoare investițiile care s-au făcut în spitalele publice și, din perspectiva investigațiilor paraclinice de laborator, vom oferi un avantaj inițial spitalelor publice, ca prioritizare la contractare, fără să neglijăm, practic, accesul pacientului la aceste investigații. Va fi un mecanism dinamic care, dacă observă că, practic, spitalul public nu se mișcă la înălțimea așteptărilor, nu vine în sprijinul pacienților, deși i-am oferit acest avantaj la start, aceste fonduri vor fi redirecționate către cei care au adresabilitate. Din perspectiva altor măsuri care, practic, vor duce la anumite economii în bugetul FNUASS, intră și prelungirea duratei valabilității cardului de sănătate. În momentul de față, cardul de sănătate a expirat pentru o bună parte din populație și dorim, practic, să prelungim la 10 ani valabilitatea cardului, cu mențiunea că acest card va fi înlocuit cu cartea de identitate, cu noua carte de identitate. Acestea sunt principalele măsuri pe care, împreună cu Ministerul Sănătății, le luăm pentru eficientizarea cheltuielilor în Sănătate și pentru creșterea calității actului medical, cum a semnalat și domnul ministru, punând în mijlocul acestui sistem atât pacientul, cât și medicul”.

Ulterior conferinței de presă în care a fost prezentat pachetul de reformă în sănătate, Guvernul a mai transmis câteva precizări:

”Reforma sistemului sanitar în beneficiul pacientului:

Va fi creată o platformă online, pe care orice pacient să-și poata face o programare. Spitalele și clinicile care au sisteme de programări vor fi interoperabile cu acest sistem.

Pacientul va fi informat, printr-un mesaj, sms sau e-mail, despre serviciul medical de care a beneficiat – de la medicină de familie, ambulatoriu de specialitate, spital, dispozitiv medical, farmacie – și decontul de care a beneficiat.

Programul în ambulatoriul de specialitate, din spitalele publice, va fi extins până la ora 20.00 pentru ca pacienții să aibă acces la investigații precum EKG sau ecografie, de exemplu.

Mai multi pacienti vor fi tratați în unitatea sanitară unde se prezintă, fără a mai fi transferați în alte unități sanitare pentru tratament. Va crește și numărul de intervenții, de diagnosticare și de tratament efectuat în ambulatoriul de specialitate.

În zonele slab deservite medical sau izolate, medicul din ambulatoriul de specialitate va putea să-și deschidă cabinete cu fracțiuni de normă și va fi introdus un program de mobilitate, astfel încât medicii specialiști să ofere servicii în unități sanitare unde există deficit.

Pacienții cu boli acute vor avea acces la investigațiile medicale paraclinice de laborator, analize medicale și imagistică medicală și aceste afecțiuni le vor putea fi monitorizate o dată pe an. La pacienții oncologici investigațiile de tip monitor vor rămâne în cuantum nelimitat, indiferent de bugetul alocat investigațiilor paraclinice.

Accesul la rezultatul analizelor de laborator, al investigațiilor imagistice va fi mai ușor. Imaginile obținute prin investigația CT sau RMN vor fi, obligatoriu, oferite medicului prescriptor și pacientului. Furnizorul de servicii paraclinice va trebui să ofere pacientului rezultatul investigațiilor paraclinice în maimum trei zile.

Pacienții cu afecțiuni grave vor avea acces la cele mai noi medicamente, care pot să trateze sau să opreasca o anumită boală. Se va facilita accesul medicamentelor pe piața din România și pe lista medicamentelor compensate și gratuite, în special a medicamentelor generice, într-o perioadă de timp comparativă cu media europeană.

Durata valabilității cardului de sănătate se prelungește cu 10 ani.

Va fi ajustată până la eliminare coplata pentru serviciile medicale, spitalicești în unitățile private decontate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate – programe de screening, programe de diagnostic, programe de tratament pentru pacienții cronici sau pentru cei cu patologii grele, inclusiv oncologie”.