Un smintit dintre aceia ce credea că-i vrăjitor
Întregul partid întină, pe mâna unui actor
Şi privește amărâtu’ cum un vis i se destramă
În loc de lideri el are… maimuțe de pus în ramă
E târziu acum, băi nene, vorba ta-i fără efect
Circul trist el îl admiră dintr-un scaun de prefect.
Prichindeii îl ignoră, fac tumbe și se răsfață.
Vor ca lumea să-i aclame, se sfădesc în plină piață.

– Tu ești Dolha?
– Da, băi frate!
– Am venit să mi te-nchini,
… că-i io-s Dobra filosoful, șarpele fără venin.
– Orice gând ai’ dom profesor, te privesc cu ochi senini
Vreau să cred că tu ești sincer, dar ți-e mintea cu pelin
Despre partea închinării, oricât stai să te socoți
Să fii tu pe al meu scaun… asta nu cred c-o să poți.

DOLHA: “ – Aberezi în tot ce faci, te crezi mare și SEMEȚ
Ți-o spun public, verde-n față: ești un simplu NĂTĂFLEȚ.
Tu ești filfizonul Dobra, senator de Bistrița
Cu un rânjet sec pe față, dar cu mațe pestrițe.
Profesor la coada vacii, cu privire de dement.
„Cobra beată” Dorin Dobra – un teribil accident.
Îi înveți pe hoți să fure, Băbuțan și alți ca ei
Absolvenți la școala vieții – toți o gașcă de mișei.
Nu vreau să aud de tine, și din fața mea să piei!”

DOBRA: „- Te crezi tare că prefectu’ te-a făcut un mare domn?
Ți-a făcut cadou partidul, când tu ești de fapt un clovn!
Liberal cu ifose, amărât din Braniște,
Să te strâmbi ai repetat când mergeai cu gâștele
Dai din labe ca o focă, tu ceva vrei să transmiți
Pe cei fără grai, sărmanii, doar pe ei îi reprezinți!
Eu mi-s doctorand, băi Dolha… tu cu mine te socoți?
Amărât de pe câmpie, vânzător de PUFULEȚI.

O mustață sură râde
Pe mucoși când îi aude
Cum se-njură și blesteamă
Ca să-i bage lumea-n seamă
„Eu, aliat cu ăștia tineri?… îi mănânc cu tot cu fulgi
Cum cândva Irod ucis-a 40.000 de prunci!”
El și-a mai junghiat odată generalii de armată
Trei GREI fără milă –n suflet și i-a hăcuit deodată!
Să conducă o brigadă de căprari, cu multe dame
Să-i închine osanale toți fac sluj și bat din palme…
Liberali săraci cu duhul, bieții n-apucă un an!
Dacă-și pune mintea-n lucru… diabolicul Oltean.

Țintean plânge ca o babă
PNL-ul cum decade, el nu poate să îl vadă
Nici NU le-a mijit mustața se visează zmei, sărmanii
Cu scandaluri irosite repede trecut-au anii
Doi puștani cu minte slabă au bilet în Parlament
Județul se zbate-n lacrimi… că-i condus de repetenți.
Sfătoșagu-i ține-n priză… s-au obișnit nebunii
Fudulia lor le place și se cred mari, căpcăunii!

La așa o parodie din pământ urlă Brătenii:
„Opriți circul fără rost… junii spun numai tâmpenii!”
Se sfădesc și se înjură, se fac de mândra minune
Când sunt goi ca și o broască, n-au de fapt nicio acțiune
Doi puțoi cu muci la gură au ajuns să ne conducă
Dacă ăștia-s la tribună… România e pe ducă.
Egoiști și plini de sine; ei fac legi în țara noastră
Așa-i când conduc tembelii… va fi vai de mama noastră!