Argument la început de drum: în Bistrița sunt multe ziare ce ar putea muta munții, dar și mulți jurnaliști ce din păcate aleg să escaldeaze mușuroaie, cu goarna după ei. Iată lista lungă a celor care cuvântă pe plan local, în ordine aleatorie: “Bistrițeanul”, „Timponline”, „Observator BN”, „Sportul Bistrițean” „Bistrițaonline”, CityNews” „Mesagerul”, „Răsunetul”, „Gazeta de Bistrița”, „News BN”, „Bistrița News”, „Ziarul BN” plus încă vreo câteva bloguri, radiouri și televiziuni. Separat sau laolaltă pot fi o voce de tunet. Sau de mierlă, după cum aleg.

Deși grosul se scaldă în mocirlă, cu puternicii clipelor, mai sunt vreo câțiva ce mai răbufnesc sporadic. Cu unele redacții am lucrat și regret, alții m-au ofertat, cu puțini am învățat, de alții m-am mirat. Cred că jurnalismul trebuie să creeze curenți de forță, nu vârtejuri de cadă și îmi plac detaliile care fac diferența. De aceea vreau ca Ziar de Bistrița să fie altceva, un ziar de forță, cu pamfltete, caricaturi, cu atitudine și nerv. Și o să mă chinui să-mi iasă!

Despre formatorii de opinie NU mai vorbesc pentru că, din păcate termenul e greu de înțeles pentru mulți activiști media. Sunt și voci care contează, dar lătratul lor turbat s-a transformat în schelăit. Sau mai rău: în mieunat! De-ar mai crede în ceva și nu s-ar vinde pe arginți, ar putea emite pretenții, știind că Marea Schimbare pornește de la individ spre lume.

În altă ordine de idei, sunt unul din ce care au fost Șoimi ai Patriei, iar comunismul i-a pregătit aripioarele pentru un zbor în colivie. Am prins momentul marilor tunuri post-comuniste care au ras economia și a transformat generația cu cheia la gât în generația căpșunarilor. Pe plan local e vina unor fețe schimonosite despre care am scris și o să-i mai sâcâi pentru că merită. De aceea cred că e loc de încă un ziar care să respire, între-atâtea altele, muribunde. Cred că vibrația celor ce gândesc poate genera seisme. Avalanșa unui cuget poate scutura alpiniștii non-valorii, pironiți pe funcții prea grele pentru grumazul subțire și obrazul gros.

Mă irită la culme mirosul milionarului din șmenuri și mă enervează rânjetul celui plin de bani și gol de sine. Mă doare oftatul celui care și-a pierdut speranța și cred într-o înnoire perpetuă a celui care vrea. Am regrete că NU prea sunt mentori în presă și meseria o înveți de unul singur, cu sacrificii de care puteai fi scutit. E valabil în orice domeniu!

Știu că presa e liberă în esența ei. Dar libertinii din acest domeniu au ales să stea în genunchi cu pixul în mână, în schimbul unor avantaje de conjunctură. Unii sunt inconștienți sau fără conștiință, iar alții preferă stomacul, sufletului. Au ales să se gudure și astfel să ciugulească. Treaba lor!   

Mai cred în scânteia ideilor ce poate aprinde incendii primenitoare. Știu că libertatea e cel mai mare dar al omului și că poți sta demn tentației de-a face târâș după gologani. Îi vreau alături pe cei cu suflet tânăr și mai ales pe cei gata de zbor. Împreună vom gândi și vom fi liberi!..