România este pe locul al doilea în Uniunea Europeană la rata de naştere în rândul mamelor adolescente, sarcina în adolescenţă având numeroase consecinţe negative asupra viitoarelor mame, precum şi costuri sociale şi economice, arată un studiu realizat de UNICEF împreună cu Asociaţia SAMAS în România. Potrivit autorilor, fenomenul este ciclic, repetându-se în cadrul aceloraşi familii de la o generaţie la alta împreună cu precaritatea economică, socială şi de sănătate.

În 2019, au fost înregistrate 16.639 de sarcini în rândul adolescentelor, în scădere cu 9% faţă de anul 2018. În cazul adolescentelor sub 15 ani, numărul de sarcini a scăzut în toate regiunile, cu excepţia regiunilor Nord-Vest şi Nord-Est, unde creşterea a fost de 11%.

În 2019, numărul întreruperilor de sarcină în cazul fetelor între 15 şi 19 ani a fost de 4.290

Vârsta primului partener sexual este apropiată de vârsta adolescentei în aproape 70% dintre cazuri

La adolescentele între 15 şi 19 ani, în 2019, cele mai multe sarcini au fost în judeţele Mureş (827 de sarcini), Braşov (761 de sarcini), Dolj (700 de sarcini), Iaşi (691 de sarcini), Bacău (654 de sarcini), Constanţa (616 de sarcini), Bihor (593 de sarcini), Suceava (512 de sarcini), Dâmboviţa (503 de sarcini) şi Prahova (483 de sarcini)

Persoanele cu cel mai scăzut nivel de educaţie au cele mai multe sarcini (31,7 %), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învăţământul obligatoriu sau ani de liceu.

„Concluziile raportului arată clar nevoia de măsuri complexe pe mai multe planuri şi cu implicarea mai multor instituţii ale statului, care trebuie să se coordoneze eficient. Sistemul de educaţie, cel medical, dar şi autorităţile locale trebuie să acţioneze, acordând o atenţie sporită tinerelor din categoriile vulnerabile, în special în contextul pandemiei de COVID-19, în care vulnerabilităţile familiilor aflate la risc au crescut”, a declarat Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România.

Raportul arată că sarcinile în cazul mamelor de peste 15 ani ar putea fi prevenite prin educaţie şi programe de planificare familială adaptată cadrului socio-cultural în care trăiesc aceste adolescente. De asemenea, nu există o delimitare a rolului şi o corelare a atribuţiilor de acţiune pentru autorităţi în privinţa sănătăţii reproducerii generaţiilor tinere şi a prevenirii sarcinilor la minore.

„Nivelul de educaţie este direct proporţional cu vârsta primei experienţe de cuplu şi cu apariţia unei sarcini în viaţa unei adolescentei. Un procent semnificativ de mame minore (31,7%, din datele noastre) nu finalizează ciclul de educaţie primar. Una din 6 adolescente care au avut un copil înainte de 15 ani va avea un al doilea copil înainte de a împlini 18 ani. Aceste cifre ilustrează amploarea problemei şi necesitatea unei acţiuni educative care să se adreseze tuturor grupurilor de adolescenţi, pe canalele de comunicare specifice şi cu forme diferite de prezentare a mesajelor, adaptate nevoilor acestora În ceea ce priveşte Asociaţia SAMAS, aceasta se va implica în continuare în sprijinirea activităţii de educaţie în comunităţile defavorizate”, a declarat Marina Oţelea, unul din autorii studiului.

Autorii notează că nu sunt implementate măsuri educative pentru grupurile de adolescenţi dezavantajaţi social şi pentru cei care au abandonat şcoala, ceea ce sporeşte riscul pentru un comportament sexual riscant şi apariţia unei sarcini nedorite.

Este nevoie de o abordare complexă, multidimensională, în cadrul unor politici publice integrate care să vizeze educaţia sexuală, sensibilizarea comunităţii asupra nevoilor specifice în domeniu şi asigurarea unor servicii adaptate profilului psihologic şi emoţional al adolescentului.

Printre recomandări se numără iniţierea unei reforme legal-administrative care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informaţii şi servicii de sănătate a reproducerii şi sexualităţii, prin revizuirea şi adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii.

Se mai recomandă şi introducerea în programa şcolară a educaţiei în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii ca materie obligatorie, în acord cu standardele internaţionale şi axarea programelor pe valori şi pe crearea de obiceiuri comportamentale responsabile.

Este necesară şi reorganizarea serviciilor de planificare familială cu iniţierea unor servicii prietenoase pentru adolescenţi şi tineri şi identificarea posibilităţilor de a reface reţeaua de cabinete de planificare familială/servicii de sănătate a reproducerii. De asemenea, se recomandă asigurarea furnizării de contraceptive gratuite adolescenţilor, în general, şi cu prioritate celor defavorizaţi.

Raportul „Sarcina la adolescente în România” poate fi descărcat de aici.