Guvernul a adoptat o ordonanță care vizează modificarea și completarea Legii privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale. Modificările vin în sprijinul mediului de afaceri și a investițiilor și continuă procesul de digitalizare în administrația publică.
Principalele măsuri de susținere a mediului de afaceri și a investițiilor sunt:
- Permanentizarea procedurii rambursării de TVA, solicitată prin deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în sensul în care rambursarea se efectuează cu control ulterior. Anterior, măsura a fost aplicată ocazional și a dus la o scădere semnificativă a stocului de rambursări de TVA. De exemplu, la 1 noiembrie 2019, numărul solicitărilor de rambursări de TVA nesoluționate era de aproximativ 30.000, în timp ce la 31 iulie 2021 se mai aflau în diferite stadii de soluționare doar 4.700 de cereri;
- Permanentizarea procedurii de eșalonare la plată în formă simplificată pentru obligațiile bugetare care nu sunt mai vechi de 12 luni. Astfel, contribuabilii aflați temporar în dificultate financiară pot avea la dispoziție lichiditățile financiare necesare continuării activității. Totodată, crește gradul de colectare a creanțelor bugetare prin stimularea conformării voluntare. În prezent, 58.476 de contribuabili beneficiază de eșalonare la plată în formă simplificată pentru obligații în sumă de 12,7 miliarde de lei. Încasările la bugetul de stat sunt în cuantum de 14,2 miliarde, rate eșalonate și obligațiile de bază;
- Crearea cadrului legal pentru corectarea erorilor în cazul în care un contribuabil de bună-credință achită o obligație bugetară la un alt organ fiscal decât cel competent. Modificarea va permite virarea sumelor respective către organul fiscal competent, cu păstrarea datei plății inițiale, astfel încât contribuabilul va beneficia de bonusurile acordate de autorități, cum ar fi plata la jumătate din minimul legal al amenzii;
- Extinderea amnistiei fiscale, introduse prin OUG 69/2020, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale cu modificări ulterioare pentru inspecțiile fiscale și verificările situațiilor fiscale personale efectuate în perioada 14 mai 2020 – 29 martie 2021, în scopul evitării unor posibile discriminări între contribuabili. De asemenea, aministia fiscală va fi aplicată și pentru diferențele de obligații fiscale stabilite ca urmare a unor proceduri de verificare;
- S-a creat posibilitatea corectării declarațiilor fiscale, ori de câte ori sunt dispuse măsuri printr-o hotărâre judecătorească definitivă care implică și modificări de impuneri aferente unor creanțe fiscale și perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.
Principalele măsuri privind digitalizarea administrației publice sunt:
- Obligativitatea înrolării autorităților publice, instituțiilor publice sau de interes public din administrația publică centrală și locală în sistemul informatic propriu al Ministerului Finanțelor și ANAF numit PatrimVen;
- Obligativitatea înrolării în sistemul de comunicare electronică dezvoltat de Ministerul Finanțelor – ANAF, respectiv Spațiul Privat Virtual, a persoanelor juridice, asocierilor și altor entități fără personalitate juridică, precum și a persoanelor fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent. Înrolarea în SPV asigură o comunicare și un mod de lucru 24/24, 7 zile pe săptămână, cu administrația fiscală și reprezintă o eficientizare clară a modului în care cetățeanul interacționează cu organul fiscal. De asemenea, se limitează contactul fizic între contribuabili și administrația fiscală;
- Implementarea conceptului SAF-T (Standard Audit File for Tax) – un fișier de audit standard pentru schimbul electronic de date contabile de la contribuabil către organul fiscal, într-un format standardizat de date. Astfel, se poate realiza mult mai ușor o analiză și un control fiscal. În plus, se asigură transparența și creșterea gradului de încredere între organul fiscal și contribuabil.
Modernizarea administrației publice nu se rezolvă cu jumătăti de măsură. E nevoie de reforme structurale profunde. La mai bine de 31 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive. In primul rând atragerea de fonduri europene a fost scazută pentru că că România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene.
România are aceeași organizare teritorial – administrativă ca în vremea comunismului, chiar dacă modelul este depășit. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi aparatul administrativ este supradimensionat. De aceea, trebuie făcută o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Uniunea Europeană nu recunoaște caracterul de regiune, decat dacă ai minim 800.000 de locuitori. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu ești considerat regiune, deci nu poți să depui singur proiecte pentru fonduri europene, nu ești eligibil pentru niciun fel de proiect. In Romania, nici un județ din cele 40 nu îndeplinește condiția de a avea 800.000 de locuitori. Din această cauză, România pierde enorm de mulți bani europeni, fiindca totul depinde de Guvernul de la București unde lucrurile se miscă foarte greu. Si asta nu e totul. Numărul mare al judetelor actuale reprezintă o frână in calea dezvoltării din cauza sistemului birocratic excesiv. De aceea, ar fi extrem de utilă o initiativă legislativă privind regionalizarea țării .
Exista două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea Constituției și introducerea „regiunii” drept categorie administrativ-teritorială ceea ce nu există astăzi în legea fundamentală din Romania. A doua cale este mai simplă si se poate face printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor județe, ceea ce nu necesită modificarea Constituției. Aceasta presupune păstrarea denumirii de „Județ”, prevăzută in constitutie, numai că prin comasare din cele 41 de județe actuale vor rezulta un număr mai redus de unităti administrative, după modelul Poloniei, care a făcut reforma administrativă in1999, prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare judetelor de la noi) in 16 mari voievodate, pentru a corespunde cerintelor europene. Regionalizarea trebuie să aiba ca obiectiv esential descentralizarea si un grad ridicat de autonomie regională. Insă regionalizarea cu păstrarea judetelor nu rezolva nimic, ba dimpotrivă adaugă un nivel suplimentar de birocratie intre administratia centrală si cea locală. Solutia este extrem de simplă si ea presupune desfintarea actualelor judete si trecerea unor prerogative de importantă zonală, ale acestora la regiune, iar celelalte atributii judetene care au importantă locală, să treacă la primarii, unde sunt mai aproape de cetătean. In prezent, dintre cele 3.228 de unităti administrativ-teritoriale (UAT -uri), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi de a asigura servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean. În concluzie, această reformă administrativă trebuie făcută cât mai curând posibil, dar pentru asta e nevoie de curaj politic şi unul sau două guverne să cadă, dar să se facă această reformă. Prin această reformă s-ar distruge un sistem clientelar vechi de 55 de ani, iar România ar putea să iasă din această stare sufocantă economic si social. Altfel, degeaba faci digitalizarea unei administrații publice nereformate.