În data de 22 dec.1989, în jurul orei 7.30, traversând zona industrială a Bistriței, m-am întâlnit cu coloana de manifestanți în fruntea căreia se afla colegul de revoluție Nelu Bența împreună cu colegii de la Mecanica Bistrița, în dreptul CPL Bistrița. Auzind scandările mulțimii (ex. “Ceaușescu vinovat pentru sângele vărsat “ și altele) , m-am alăturat coloanei de manifestanți.

Am traversat oraşul Bistrița de la capătul sudic până la nord și în final în faţa Consiliului Județean. În jurul orei 8.40 am trecut prin fata Garnizoanei militare Bistrița. În faţa noastră se afla un pluton echipat de tragere cu armele îndreptate spre noi, așteptând ordinul de tragere în manifestanți.

Am intrat într-o panică aproape  generalizată. Femeile, mai ales s-au desprins față de noi și au început să strige disperate către soldați să nu tragă. “ Suntem mamele voastre ! Suntem surorile și frații voștri ! Copii, să nu cumva să trageți ! Soldații au început să tremure și mulți plângeau. Din fericire pentru noi, nu s-a deschis foc și am scăpat teferi.

În jurul orei 9.00 mulțimea s-a adunat în fața Consiliului Judeţean (Piața Petru Rareș, în jur de 10 000 oameni). Cinci sau șase dintre manifestanți am avut curajul să intrăm în sediu cu permisiunea comandantului poliției municipale de atunci col. Acatrinei Gheorghe.

 

 

 

 

 

 

 

De la balcon s-a strigat împotriva lui Ceaușescu, în timp ce dictatorul era pe funcție! Încă NU fugise cu elicopterul! 

 

În balconul județenei de partid ne aflam : subsemnatul, Chereji Florin, Bența Ioan, Carbunaru Vasile și două doamne. Primul secretar de atunci, Letiția Ionaș a încercat să conducă și să calmeze mulțimea.  A fost huiduită ! A încercat apoi, primarul orașului Bistrița, Nicolae Lupsan . N-a reuşit nici el!   I-am cerut eu microfonul primarului Lupsan. Cu greu mi l-a dat. Am condamnat public și pentru prima dată după 45 de ani, comunismul ca sistem, arătând faptul că este o doctrină refuzată de istorie, bazată pe crime împotriva umanităţii şi impusă poporului nostru cu ajutorul tancurilor sovietice. Nu cred că la acea oră mai vorbea cineva în ţara în balconul judeţenei de partid cu Ceauşescu în funcţie.

 

 

 

 

 

 

 

Vicepreşedintele consiliului judeţean de atunci Matei Gheorghe (de loc din Bacău), mi-a tras un pumn în plex şi am scăpat pentru moment microfonul. Colegul de revoluţie Florin Chereji a ripostat, întrebându-l pe Matei Gheorghe; de ce m-a lovit ? Am reintrat în sediu (biroul primului-secretar) şi personal am fost ameninţat eu şi familia părinţilor mei. M-au prins de braţ doi ofiţeri şi la strigătul primei-secretare a judeţului , m-au dat afară.

Când am coborât printre soldaţii înarmaţi şi cu căşti metalice pe cap , m-am speriat puţin. Manifestanţii forţau uşa de la intrare şi strigau tare ca eu să vorbesc incontinuare. Atunci ,cei doi ofiţeri m-au luat iar şi ne-am întors din nou în biroul primului-secretar. Disperată d-na prim-secretar Letiţia Ionas, m-a întrebat dacă nu sunt…nebun: „Cum îmi permit să vorbesc împotriva comunismului şi a tov. Ceauşescu ? Să ştii de la mine azi; eşti un om pierdut !”

Între timp şi în prezenţa întregii conduceri a Consiliului Judeţean s-a blocat toată asistenta, când la un moment dat a dispărut imaginea de pe ecranul televizorului. Am auzit aunci strigăte puternice din direcţia Poștei : „A fugit dictatorul!” După câteva minute a apărut  pe ecranul televizorului imaginea cu drapelul găurit şi primii revoluţionari: Mircea Dinescu şi Ion Caramitru.  Au stigat : „Jos comunismul!” „Jos Tirania!” „Am învins !” „Dumnezeu ne-a ajutat !”

Doamna prim-secretar, tânăra fiind atunci, şi-a băgat mâinile în cocul de păr şi îmi spunea mie, că e de loc din Sălaj şi nu e de numai câteva luni pusă la Bistriţa şi că n-a făcut rău la nimeni.  Eu eram buimac când am văzut cum şi ce îmi spune mie,un simplu economist, la Avicola Bistriţa. I-am răspuns imdeiat, ca eu n-o cunosc, nu am nimic cu dânsa, însă trebuie să observăm în toată Europa de est căderea comunismului ca sistem şi aruncarea lui la coşul de gunoi a istoriei. Este vorba de schimbarea unei lumi.  Imediat, întors în balcon am observant în mulţime oameni serioşi , intelectuali, împreună cu care am reuşit să păstrăm cât decât ordinea la Bistriţa şi să nu degenereze în haos. Primul care mi-a făcut cu mâna a fost prietenul meu, procurorul  Gheorghe Buta. Împreună cu ceilalţi colegi am lucrat la crearea primelor structuri de conducere a judeţului, dar tot împreună am emis şi primele decizii de demitere din funcţii a membrilor CPEX.

 

 

 

 

 

 

 

 

Eram într-o puternică tensiune. În seara de 22 dec. 1989 s-a hotărât la Bucureşti ca toate judeţele să fie temporar conduse de către şefii de garnizoane. Astfel la Bistriţa a venit la conducere col. Ghircoiaș Paul.  Seara înainte de plecarea acasă l-am întrebat pe d-l col. Ghircoiaș Paul: „Cine a dat ordin să fie scos un pluton de soldaţi în poziţie de tragere în faţa regimentului, colţ cu b-dul Armata Roșie împotriva manifestanţilor?” Ne-a răspuns că a avut ordin de tragere transmis şi semnat de către Elena Ceauşescu. I l-am cerut să ni-l aducă şi nouă să-l depunem la actele revoluţiei. Ne-a promis că-l aduce a doua zi. Nu ni l-a mai adus.

Întrucât după formarea primelor stucturi provizorii de conducere a judeţului şi municipiului am făcut şi eu parte în structurile de conducere nu voi face referire la detaliile acestora.  Precizez doar faptul că am fost singurul revoluţionar din Bistriţa care de la început m-am situat de partea dreaptă a revoluţiei declanşate în dec. 1989. M-am înscris imediat în PNŢ. Am participat la primul Congres al PNŢ la Bucureşti, unde de dimineaţă, seniorul Corneliu Coposu ne-a primit în capul scărilor Teatrului Naţional în timp ce un uriaş sicriu tras de un TIR se rotea toată ziua în sensul giratoriu de la Univesitate. Pe sicriu scria mare : CORNELIU COPOSU. Am fost profund indignat.

Puţini au fost cei ce trebuiau să fie indignaţi să ia poziţie civică, să-i fie alături seniorului care purta cu demnitate pe piept distincţia cea mai înaltă oferită de statul Francez: Legiunea de Onoare .

 

Ioan Blaga a candidat pentru funcția de primar. A ieșit Toniuc, în turul doi!

 

În 1992 am participat la alegerile locale din Bistriţa fiind candidatul Covenției Democrate pentru funcţia de primar. Am fost 10 candidaţi. În primul tur am obţinut locul I detaşat. În turul al doilea toţi ceilalţi 9 candidaţi s-au pronunţat în favoarea contracandidatului meu şi am pierdut. Intrucât am avut multe necazuri atât cu serviciul cât şi cu familia din cauza politicii şi a luptei mele în anul 1995, după moartea seniorului Corneliu Coposu, m-am retras din activitatea politică.

 

 

 

 

 

 

 

Faţă de cele de mai sus şi având în vedere riscurile mele de viaţă, am considerat şi crezut că am avut un “rol determinant”  în revoluţia din dec. 1989. Am avut noroc de patru lucruri mari:

1.  Nu s-a tras în noi când am trecut prin faţa Regimentului. 

2.  Comandantul de atunci al Inspectoratului Judeţean de Poliţie , col. Negrusa ,a fost un om înţelept şi n-a dat ordin să iasă trupele speciale.

3.  Dacă aceste evinimente se petreceau doar cu trei luni înainte, când prim-secretar al judeţului Bistriţa-Năsăud era Nicolae Bușui, printre cei mai de temuţi din ţară, la Bistriţa cred că era mare vărsare de sânge.

4.  Dacă soţii Ceauşescu nu erau prinşi sau nu se predau , ori dacă mai dura o lună conflictul, cu siguranţă eu plăteam scump.

Am văzut, am aflat mai târziu modul cum alţii au dobândit Certificate de Revoluţionar. Eram revoltaţi cum după 20 de ani de la revoluţie, încă se tot fac revoluţionari.

 

Despre falsurile în înscrisuri pe care Avram și Blaga le-au făcut pentru indemnizația de 500 de euro:  „am căzut în această urâtă plasa, acuma la vârsta mea”

 

Asociaţia noastră 22 decembrie Bistriţa, a fost iniţial susţinută de Asociatia de revoluţionari “Metrou” Bucureşti al cărui preşedinte Costin a făcut multe lucruri rele. Am fost preluaţi cu greu de către “Organizaţia luptătorilor pentru cinstirea memoriei  eroilor martiri din 16-21 decembrie 1989”- Bucureşti, condusă de către d-l Iosef Ionel.

Acesta a venit pe la Bistriţa şi ne-a explicat că-i pare rău că noi nu avem condiţii să intrăm pe Ordonanţa 95, cu rol determinant, întrucât la Bistriţa, nu s-a tras, n-au fost morţi, răniţi sau arestaţi dar că va face el cumva pentru noi cei care am fost în balcon. Şi am făcut un urât fals mincinos!

 

 

 

 

 

 

 

Având în vedere că eu sunt pensionat, faptul că instigarea şi momeală au fost mai puternice decât mine, am căzut în această urâtă plasa, acuma la vârsta mea. Regret nespus cele întâmplate. Însă cred cu tărie că merit calitatea de luptător anticomunist, alături de luptătorii adevăraţi anticomunişti.  Mi-am pus viaţa în pericol real.

Îmi permit să vă scriu aceste rânduri deoarece citind de mai multe ori poziţia dvs. pe pagina de facebook faţă de revoluţionari şi observând obiectivitatea gândirii şi imparţialităţii analizelor dvs. am prins acest curaj. Vă felicit cu ocazia zilei Naţionale a României şi vă doresc numai bine!

 

Ioan Blaga

Citiți și:

Se strânge lațul! George Avram a fost pus sub control judiciar. Este acuzat de fals în înscrisuri și cumpărare de influență pentru certficatele de Revoluționar, prin care și-a tras indemnizație de 500 de euro pe lună!

http://www.ziardebistrita.ro/bratzul-legii/