În Munții Rodnei au înflorit două specii de plante protejate și considerate monument al naturii – floarea de colț și bujorul de munte.
Potrivit Romsilva, floarea de colț (Leontopodium alpinum) este denumită şi ”floarea-reginei” și este declarată monument al naturii din 1933, fiind ocrotită prin lege.
În ţara noastră poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, masivele Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat. Botanistul român Alexandru Borza a făcut, în 1911, un studiu amănunţit al florii de colţ, el fiind cel căruia i se datorează declararea acesteia ca „monument al naturii„. În România, imaginea florii de colţ este prezentată pe bancnota de 50 de lei, alături de portretul lui Aurel Vlaicu. Floarea de colț poate fi admirată în Parcul Național Munții Rodnei, în zonele stâncoase, în locuri greu accesibile, la altitudini de peste 1.600 m.
Gavrilă Albert, un iubitor al naturii și al drumețiilor, a fotografiat floarea de colț:
În Munții Rodnei a început să înflorească și bujorul de munte – o altă plantă protejată prin lege. Florile roz ale bujorului de munte oferă o priveliște de excepție.
”Smârdarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi Simonkai syn. Rh. myrtifolium) este o plantă protejată în Parcul Național Muntii Rodnei. În România se găsește în Carpați. Face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei. Smârdarul, așa cum este denumit popular bujorul de munte, crește spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusețea florilor sale – care emană un miros și o aromă asemănatoare vișinelor și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa fac ca smârdarul să fie ocrotit de lege. Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Smârdarul face parte din familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de „bujor de munte”, nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv Paeoniaceae. Un alt nume popular este cel de „cocozar”, spunea biologul Claudiu Iușan despre bujorul de munte.
Angajații Romsilva au surprins în imagini spectacolul de culoare oferit de bujorul de munte:
Turiștii care doresc să pornească în drumeții montane și să admire peisajele din inima munților sunt sfătuiți să fie echipați corespunzător și să se informeze înainte de a porni la drum.