Pentru un popor profesorii sunt „sarea pământului. Dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.” (după Matei 5, 13).
Astăzi trebuia să fie grevă în învăţământul românesc, iar motivul nu este unul salarial de 10, 20 sau 30%, ci unul mult mai profund – demnitatea şi viitorul acestui popor.
Mai precis, într-o ţară echilibrată nu e posibil ca cei ce lucrează pentru comunitate – stat să aibă o scară de salarizare de la treapta 1 la 12. Adică, unul să mănânce cu o lingură şi alţii cu 12 linguri, iar profesorii să fie puşi nu la mijlocul scării, ci aproape de muncitorii necalificaţi.
Cu alte cuvinte, dacă nu vom face un sistem echilibrat de salarizare cu o scară de la 1 la maxim 6, unde profesorii să fie la nivel mediu de 3 lovim în demnitatea şi viitorul poporului român.
Să vă povestesc o întâmplare reală: Prin 2012, în primul an ca profesor, un elev de liceu s-a ridicat în clasă în picioare şi mi-a zis: „Domnule profesor, ne repetaţi mereu că trebuie să învăţăm, să muncim cât de mult. Ştiu că aveţi 3 facultăţi, dintre care 2 în străinătate. Nu vă supăraţi: ce salariu aveţi?” I-am spus adevărul: câştigam 600 de lei pe lună. Atunci, un alt coleg a exclamat: „De atâţia bani am băut eu şi prietenii mei azi noapte…”
De atunci, întreb pe toată lumea: cum să mai convingi un elev să studieze, când tu cel care trebuie să fii exemplu de succes pentru că ai studiat, de asta îi dai lecţii lui ai un salariu la limita subzistenţei? Nu e această problemă una de demnitate şi viitor a poporului nostru?
Mai mult când s-a discutat problema grevei mulţi profesori din jurul meu au reacţionat scandalizaţi: „cum să facem grevă?” Majoritatea nici nu ştiau de anunţurile sindicatelor. Iar unii au afirmat: „nu putem strica prin grevă viitorul copiilor!”
Oare care viitor: cel de emigrant la muncile de jos din Germania, Spania sau Italia? Cel de muncitor necalificat la Leoni? Cel de intelectual exploatat pe un salariu de subzistenţă într-o multinaţională din Cluj-Napoca? Cel de geniu de care se bucură străinii şi nu noi cei care l-am format?
Care viitor al copiilor îl stricăm noi profesorii, afară de propriul nostru viitor prin faptul că nu suntem în stare să fim, cum am fost „lumina lumii” acestui popor care se îndreaptă spre dispariţie. Noi, profesorii, dacă nu suntem capabili să facem o amărâtă de zi de grevă pentru demnitatea neamului românesc, cum îi vom convinge pe elevii noştri să nu fie spirite adormite, care nu reacţionează, obediente, linguşitoare, robotizate şi întovărăşite cu mocirla umilinţei?
Nu sunt membru de sindicat, dar pentru demnitatea şi viitorul elevilor mei sunt dispus să stau în grevă oricât e nevoie!
Prof. Florin I. Bojor