Dacă două persoane s-au hotărât să se căsătorească, e bine să se ştie că scopul căsătoriei este întemeierea unei familii.

Orice căsătorie încheiată în alte scopuri decât acela al întemeierii unei familii este o căsătorie fictivă, lovită de nulitate absolută. În privinţa luării deciziilor de către soţi , legea prevede ca: “Soţii hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveşte căsătoria” (art. 308 NCC).

În caz de neînţelegere în privinţa deciziilor comune, oricare dintre soţi poate solicita divorţul. Pe lângă drepturi soţii au şi obligaţii sau îndatoriri: obligaţia de sprijin moral; obligaţia de fidelitate (este îndatorirea primordială de ordin personal, care implică datoria soţilor de a nu întreţine relaţii sexuale în afara căsătoriei. Încălcarea obligaţiei de fidelitate poate constitui motiv temeinic de divorţ); obligaţia de respect ; obligaţia de a locui împreună;

Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii. Oricare dintre soţi poate cere notarea în cartea funciară, în condiţiile legii, a unui imobil ca locuinţă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.

Deci, nu are relevanta cui aparţine proprietatea;

Exista şi situaţii în care soţii au domicilii separate. Pot exista motive întemeiate, de pildă: soţii lucrează în localităţi sau ţări diferite, efectuează studii, etc. În cazul în care exista motive întemeiate, acestea justifica imposibilitatea locuirii împreună, în timp ce lipsă motivelor temeinice poate constitui motiv de divorţ. Totodată separarea faptica a soţilor care a avut o durată de minim 2 ani poate constitui motiv de divorţ.-conform art.373 lit.C) NCC.

În timpul căsătoriei pot interveni neînţelegeri între soţi de natură să determine pe unul dintre ei să părăsească domiciliul conjugal. Soţul care pleacă din locuinţa conjugală, indiferent ca a părăsit domiciliul conjugal din proprie iniţiativă sau constrâns de natură şi formele de manifestare a conflictelor ori a fost izgonit de celălalt soţ nu pierde dreptul de a reveni la domiciliul conjugal.

Potrivit art. 322 NCC – (1) Fără consimţământul scris al celuilalt soţ, niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia.

(2) De asemenea, un soţ nu poate deplasă din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa familiei şi nu poate dispune de acestea fără consimţământul scris al celuilalt soţ.

Se recomandă notarea în cartea funciară, în condiţiile legii, a unui imobil ca locuinţă a familiei de oricare dintre soţi chiar dacă nu este proprietarul imobilului, întrucât potrivit dispoziţiilor legale în vigoare: “În lipsa notării locuinţei familiei în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consimţământul (la efectuarea actelor anterior menţionate, prin care se dispune de drepturile asupra locuinţei familiei sau de bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa ) nu poate cere anularea actului, ci numai daune interese de la celălalt soţ, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuinţă a familiei.

Știați că LOGODNA este reglementată prin lege? Este de fapt, o promisiune reciprocă!

Promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria a două persoane de sex diferit reprezintă o LOGODNĂ şi este pentru prima dată reglementata în art.266-270 Noul Cod civil. Logodna nu obligă la încheierea căsătoriei.

Ce drepturi şi îndatoriri au soţii fata copiii?

Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Părinţii au dreptul şi îndatorirea de supraveghere a copilului minor. Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.

Copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. În caz de neînţelegere între părinţi va hotărî instanţa de judecată la care din părinţi va locui minorul.

Proprietățile soților, înainte și după căsătorie!

În privinţa bunurilor soţilor înainte şi după căsătorie Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională. Regimul comunităţii legale-Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Dovada că un bun este propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă. Fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimţământul expres al celuilalt soţ.

Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale ( de pildă, instituirea unei ipoteci pe un apartament- bun comun) având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi. Cu toate acestea, oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune (de pildă, o maşină) a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalităţi de publicitate.

Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale.
Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.

Veniturile din muncă ale unui soţ, precum şi cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt soţ, ( cu anumite excepţii).

Regimul separaţiei de bunuri – Fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.
Bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părţi, în condiţiile legii.

Niciunul dintre soţi nu poate fi ţinut de obligaţiile născute din acte săvârşite de celălalt soţ. Cu toate acestea, soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor.

Regimul comunităţii convenţionale se aplică atunci când, în condiţiile şi limitele prevăzute în prezenţa secţiune, se derogă, prin convenţie matrimonială, de la dispoziţiile privind regimul comunităţii legale.

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale. Sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.

Un soţ poate să facă acte juridice fără încuviinţarea celuilalt soţ?

Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane. Fiecare soţ poate să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea. În raport cu instituţia de credit, soţul titular al contului are, chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.

Dacă unul dintre soţi încheie acte juridice care să pună în pericol grav interesele familiei?

În mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de judecată ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăşi în total 2 ani.

Dacă soţul încheie acte juridice fără ştirea soţiei, poate soţia să afle de acele demersuri sau sunt secrete?

Fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanţei de judecată.

Cum se împart cheltuielile familiei între soţi?

Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel. Munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei.

Despre DIVORȚ!

DESFACEREA CĂSĂTORIEI: Divorţul este singura modalitate de disoluţie a căsătoriei valabil încheiate. Cu excepţia a 2 state ( Filipine şi Vatican), care interzic divorţul, toate celelalte state ale lumii recunosc această formă de disoluţie a căsătoriei.

În ceea ce priveşte temeiurile divorţului, divorţul poate fi pronunţat:

a)pe baza învoielii soţilor, la cererea lor comuna ori la cererea unuia dintre ei acceptată de celălalt;
b)în temeiul culpei, la cererea unuia dintre soţi când raporturile de căsătorie sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina unuia sau ambilor soţi.
c) în temeiul culpei, la cererea unuia dintre soţi, în cazul intervenirii separaţiei în fapt a soţilor a cărei durata este de minim 2 ani;
d)pe motiv de boală, la cererea soţului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei;

Se poate divorţa la notarul public, la Primărie sau la instanţă de judecată:

La notarul public sau la Primărie se poate divorţa numai de comun acord. Dacă un soţ nu vrea să divorţeze, celălalt nu se poate adresa notarului public sau Primăriei! Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială (la notarul public sau la Primărie)

*Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.

*Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară (în faţa instanţei de judecată). De cele mai multe ori, soţii nu se înţeleg cu privire la vreun aspect care vizează căsătoria sau copiii. În faţa instanţei de judecată se poate divorţa şi de comun acord. În acest caz, părţile aleg unde să divorţeze.

*Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Martori și înregistrări ca probe de divorț!

*În cazul divorţului din culpă unuia dintre soti – pot fi utilizate orice fel de probe admise de lege, precum înscrisurile, martorii, interogatoriul (textul care interzicea admiterea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divorţ a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr.969/20076 a Curţii Constituţionale M.Of.nr.816/2007- prin urmare în prezent interogatoriul poate fi utilizat de oricare dintre soţi pentru dovedirea motivelor de divorţ.), prezumţiile, etc.

Spre deosebire de dreptul comun, unde nu pot fi audiaţi ca martori rudele şi afinii până la gradul trei inclusiv, în materie de divorţ, potrivit art.190 C.pr.civ., pot fi ascultate rudele şi afinii până la gradul trei inclusiv, cu excepţia descendenţilor. Pot fi folosite şi transcrierile convorbirilor telefonice ale unui soţ înregistrate pe orice suport de celălalt soţ.

În procedura de divorţ, în faţa instanţei de fond, soţii sunt obligaţi să se prezinte PERSONAL neputându-se înfăţişa prin reprezentant.
Sunt anumite situaţii excepţionale în care, reclamantul poate fi reprezentat prin mandatar cu procura specială, şi anume: a)dacă unul dintre soţi executa o pedeapsă privativă de libertate; b)dacă unul dintre soţi este împiedicat de o boală gravă; c)dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie; d)dacă unul dintre soţi are reşedinţa în străinătate.

DREPTURILE SOŢULUI DIVORŢAT:

Este considerat vinovat de desfacerea căsătoriei soţul din culpă căruia s-a pronunţat divorţul. Soţul vinovat de destrămarea relaţiilor de familii pierde orice drept care i-a fost recunoscut prin lege sau prin convenţie în considerarea statutului sau de persoana căsătorită.

În planul relaţiilor personale, între soţi divorţul produce următoarele efecte:

a) încetarea calităţii de soţ, ceea ce înseamnă ca fiecare dintre foştii soţi se poate recăsători cu altcineva sau soţii se pot recăsători între ei;
b)încetarea obligaţiei de sprijin moral; încetarea obligaţiei de fidelitate, a obligaţiei conjugale şi a clei de coabitare intre foştii soţi;
c)redobândirea de către fiecare soţ a numelui avut anterior căsătoriei, atunci când instanţă nu încuviinţează păstrarea numelui dobândit prin căsătorie ori soţii nu cad de acord în privinţa păstrării numelui ci, dimpotrivă se înţeleg în sensul revenirii la numele avut anterior căsătoriei (în cazul divorţului pe cale administrativă sau notariala);
d)soţul vinovat de desfacerea căsătoriei nu are drept la întreţinere din partea fostului său soţ decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

Divorţul nu are consecinţe directe asupra partajării bunurilor comune, asupra cotelor cuvenite fiecărui devălmaş, care urmează a fi stabilite potrivit contribuţiei reale, efective la dobândirea bunurilor comune.

Pe lângă toae aceste drepturi ale legilor omenești, fiecare soț are obligația să întrețină focul dragostei, căci… dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.  Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: Capitolul 13).

Avocat: Laura Alexandra Bertel