3 decembrie 1991 – data la care s-a stins Petre Țuțea, cel care a făcut 13 ani de închisoare pentru românism… La 24 de ani de la moartea filosofului sunt atâția alții care scriu felicitări și mesaje pe facebook despre 1 Decembrie și despre patriotism. Zero barat pe lângă România tainică din sufletul lui Țuțea, care zicea:
„Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi… Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud. Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!…
„Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”
„Pentru cinstea poporului român, adevărul despre ce s-a întâmplat în închisorile comuniste nu ar trebui scos la iveală. S-au petrecut faptele în interiorul poporului român şi se reflectă şi asupra strălucirii lui. Dar nu vreau să umilesc, jelindu-mă, poporul român. Nu particip la o astfel de istorie, din orgoliu naţional. Păi cum să spun eu, doamnă, că am fost pălmuit? Se poate? Mă sinucid, dacă declar asta! Românii să nu mai schingiuiască semenii lor. Că e o ruşine şi o dezonoare. Cred în viitorul acestei ţări! D’aia am şi suferit. Uite, acu’ dacă mă scoate şi mă pune la zid pentru poporul român, strig «Excelsior!».