Alexandru Toniuc a cam ieșit din viața publică odată ce a predat ștafeta Partidului Ecologist și s-a angajat la Consiliul Județean, unde deține funcția de șef al Direcției de Dezvoltare Durabilă.

Deși are statut de funcționar public, iar șeful său este liderul organizației P.S.D, Toniuc îi înfruntă direct și-l critică pe Ovidiu Crețu pentru modul în care a fost implementat proiectul de modernizare a pasajelor istorice.

 

 

 

 

 

 

Toniuc a făcut o analiză a lucrărilor efectuate și a postat mesajul său pe facebook.

“Romania lucrului prost facut, a prostului gust si lipsei de bun simt si masura, a absentei ratiunii practice a proprietatii si utilitatii lucrurilor si faptelor, pragmatismului si decentei”. Este cred un titlu potrivit pentru proiectul implementat cu mare succes la Bistrita. Suficient de pretentios si cuprinzator pentru un proiect finantat din fonduri Europene.

 

 

 

 

 

 

 

Amenajarea Pasajelor se apropie de sfarsit dupa o agonizant de lunga perioada in care mai mult nu s-a lucrat decat s-a facut ceva. Idea a fost buna, proiectul a fost prost. Facut si aprobat in pripa ca nu cumva sa pierdem banii europeni. Realizarea catastrofala. Amenajarea pasajelor n-are nicio legatura cu specificul locului, cu traditia si istoria. Orasul n-a aratat niciodata asa. Medievalii nu si-ar fi permis niciodata lucrarile scumpe de pietrarie si materialele aduse din Grecia sau Italia. Nimic din mult prea elaborata tratare a tesaturii tramei stradale n-are de a face cu vreun precedent local. In loc sa recupereze ceva din orasul vechi medieval proiectul il falsifica iremediabil.

Proiectul arata bine, poate, doar pe hartie fiind expresia figurilor din capul proiectantilor. Din pacate esueaza lamentabil in privinta functionalitatii si utilitatii adica rateaza exact atingerea SCOPULUI principal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasajele sunt NEFUNCTIONALE. Ca sa poti circula normal in centrul orasului reabilitat in 2015, ai nevoie nu de incaltaminte sport ci de bocanci de munte pentru ca, in loc sa se comande piatra fasonata pe o parte s-au comandat tot felul de bolovani chipurile medievali care, pe alocuri, in ultimul moment au fost neteziti cu daltiza dupa montare. Intr-un oras normal, sa zicem Barcelona sau centrul Sibiului poti sa tragi trolerul dupa tine fara sa sti ca-l ai. Incercati asta la Bistrita.

Infrastructura orasul trebuie sa serveasca in primul si in primul rand locuitorilor sai nu sa arate bine in pozele pentru niste eventuali turisti care o sa viziteze Bistrita o data in viata.
Materialele folosite au fost parca alese doar pentru a incarca devizele si a ajunge in felul acesta la valorile cele mai mari posibile. Bani aruncati pe niste pasaje pe care le vor folosi in continuare doar cativa riverani. Mobilier urban scump, nefunctional si nejustificat aglomerat si nepotrivit. Fantani arteziene exagerat de multe, de urate scumpe, fara rost si prost executate sunt amplasate aiurea de la cea din mijlocul pietonalului pana la cele ascunse prin tot felul de cotloane nefrecventate. Numai bune de dat tema la concursurile “Tineri in labirint”.

 In Pasajul Spiru Haret, copertina transparenta este deja plina de lut pentru ca a fost prost gandita. Invelitoarea de sticla este sub nivelul profilului si apa care se scurge lasa toata mizeria langa profilul metalic. Inutil de adaugat ca nu exista nicio posibilitate de curatare a pasajului. Lampile amplasate in pavaj nu sunt aliniate din start, probabil ca sa-i enerveze pe betivii medievali care se aventureaza noaptea prin pasaj.

 

 

 

 

 

 

 

Piata Mica e complet nefunctionala. Topografia locului a fost schimbata in mod nefericit si toata conceptia e o catastrofa. Piata a fost umpluta cu pamant pentru ca apa sa curga la deal intr-un halau imaginat de aceiasi proiectanti care au vazut Bistrita doar pe harta. Dintr-o piata in care oamenii se intalneau si stateau aproape unul de altul si schimbau bunuri si idei acum s-a transformat intr-un parculet numai bun de umplut cu statui, si alea inclinate doar ca sa curga apa la deal catre halaul inchipuit de proiectanti. De langa halau, aflatorii in treaba dornici sa pozeze pavajul vor putea sa admire cateva case in prag de colaps si curtile lor pline de moloz si sobolani.

Cat despre executie, nici n-are rost sa incepem. Niciunul din responsabili n-ar fi receptionat asa ceva in curtea casei lor. Fantani, elemente de blocare, stalpi de gard, scaune de piatra sunt amplasate din start ingrozitor de stramb. In opinia proiectantului care in fine a vizitat santierul e bine si asa ca sunt medievale.

Bineinteles ca dupa ce ne-a enervat 3 ani de zile, constructorul o sa-si ia catrafusele si o sa plece. Lucrarea va fi receptionata pe fuga ca sa incasam banii europeni si noi vom ramane pe cap cu inca cateva monumente ale delasarii, lenei si nesimtirii si nu vom putea sa ne atingem de nimic cativa ani buni de zile.  Basca ca vom avea pe cap si factura intretinerii: fantani inutile, lumini puse prost, petice inutile de gazon irigat.

Reparatii dificile la pietre lipsa de cele mai diverse forme esente si culori.  Accesul in Piata Mica pe Strada Albert Berger – pietonal- este folosit ca si parcare de cateva harburi de masini si deja pietrele aduse din cariere aflate la mii de kilometrii sunt pline de pete de ulei de motor.

Si uite cum din dorinta prosteasca de a cheltui chipurile banii altora cu orice pret, ne mai furaram odata caciula. Ne-am ales cu cateva strazi care vor arata bine doar in pozele pentru materialele de promovare ale primariei si pentru care am platit inutil 10 Milioane de euro si care, ne plac sau nu vor ramane asa probabil inca 50 de ani. Caci, cine si-ar mai permite pana atunci sa indrazneasca macar sa se gandeasca sa redea strazii functia ei principala. Aceea de strada.”

 

Alexandru Toniuc

 

 

 

 

Citește și: http://www.ziardebistrita.ro/ecologistul-toniuc-prinde-un-post-de-lux-la-consiliul-judetean-isi-da-demisia-din-consiliul-local/